Narcis SIRETEANU

Pândesc turneele teatrelor şi nu pierd nici un spectacol, când vreo trupă mai mică sau mai mare se nimereşte pe la noi. Această pasiune m-a condus dincolo de scenă, la biografia autorilor de piese, că numele ăstora rămân, spre deosebire de ale regizorilor şi actorilor, pe care lumea îi uită cu timpul.

Aurel Baranga (Aurel Leibovici, după certificatul de naştere) a fost un dramaturg român, mic la stat dar cu mare succes la public în perioada comunistă. Medic de profesie, a fost debutat ca scriitor de Arghezi, în faimoasele sale „Bilete de papagal”. Tot el este cel care a înfiinţat revista satirică „Urzica”, al cărei redactor-şef a fost vreme de trei decenii.

A scris comedii, cam schematice zic unii, ajutat şi de originea lui evreiască, fiindcă se ştie că în scrisul ăstora comicul se situează pe primul plan. „Mielul turbat”, „Opinia publică”, „Siciliana”, „Sfântul Mitică blajinul” sunt patru piese de succes scrise de pana lui Baranga. Unele dintre ele - precum „Fii cuminte, Cristofor!” - se joacă şi azi în teatrele ţării, cu destulă priză, deşi autorul e pe lumea cealaltă de 33 de ani. Altele sunt redifuzate periodic din fonoteca de aur a radioului.

De la artă să facem un pas mic spre capitolul mai banal al banilor, ştiut fiind că şi artiştii au mai jos de inimă un stomac. Pentru una dintre piesele sale de teatru, Baranga a primit, prin anii ‘60, fantastica sumă de un milion de lei. Cu atâta bănet a evaluat regimul comunist munca şi talentul său. Un milion de lei. Câte apartamente, câte autoturisme, câte alte luxuri îţi puteai cumpăra oare cu banii ăştia? N-are rost să calculăm, să nu ne explodeze vreun organ.

Şi-acuma, ca pe scenă, „lovitura de teatru”. Am discutat cu câţiva autori români actuali de teatru, care au avut şansa de a fi jucaţi. Ca să fac o comparaţie, i-am întrebat cât câştigă din drepturi de autor. Răspunsul a fost, oarecum fâstâcit, aceleaşi: „zero lei”. Atâta desconsiderare există azi din partea teatrelor pentru cei care scriu piesele.

Sper să nu supăr pe nimeni zicând că regimul de azi e, cel puţin în anumite privinţe, mai inuman decât cel comunist.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.