Epigramistul cu nume de rezonanță biblică pe care vi-l prezint în ediția din această săptămână a rubricii ,,Cioburi de metaforă’’ este un tip talentat, înzestrat cu un extraordinar simț al umorului, precum și cu o memorie de invidiat.
Se numește FLORIAN ABEL, este din Valea Măcrișului - Ialomița și în prezent locuiește în București. S-a născut la 27 noiembrie 1962 în orașul Urziceni și i-a plăcut, încă de mic, să citească și să recite. În anul 1981 publică poezie, pentru prima dată, în revista ,,Tribuna Ialomiței’’, apoi, sporadic, în revistele ,,Sinteze’’, ,,Tomis’’, ,,România Literară’’ și ,,Luceafărul’’, până în anul 1984 când, din diferite motive - se pare că inclusiv de ordin politic - renunță la scris. Revine abia în 2008, atunci când descoperă site-ul Agonia.ro și frumosul grup de oameni cu har care activau acolo, alăturându-se - așa cum îi place să spună - ,,revoluției epigramatico-umoristice.’’ A obținut, de atunci, peste 40 de premii la concursuri organizate în cadrul festivalurilor de gen, a devenit membru al cenaclului ,,Cincinat Pavelescu’’ din București și a publicat în mai multe antologii de poezie și epigramă. Are două volume de autor: ,,Narcisa’’ (cu ,,Floridor’’ și ,,Fantomenburg’’ - povești fantastice versificate) și ,,În căutarea lui Țepișor’’, iar la editură se mai află în pregătire volumul ,,Umbraria. Castelul sinistraliilor.’’
Florian este genul de om care se încăpățânează să creadă în steaua lui, depășind obstacole și dărâmând prejudecăți, fiind hotărât să reușească pe tărâmul scriitoricesc fără mult invocatele ,,proptele’’ fără de care se spune - din păcate nu fără temei - că nu poți pătrunde în… elită.
Sperând că inclusiv în acest domeniu se vor produce schimbări în bine, vă invit, dragi cititori, să zâmbiți lecturând câteva dintre epigramele sale…
DEFINIȚIE
Epigrama e o tută
Care, cu răceală, calmă,
În trei rânduri te sărută
Și-n final îți arde-o palmă.
INTERPRETĂRI
Orice norme, legi, s-ar da
Într-un cod pentru șoferi,
Se mai pot interpreta…
După opt sau nouă beri!
IUBEȘTE-ȚI APROAPELE
Fiind un foarte bun creștin
Îmi manifest, în clipa asta,
Iubirea pentru-al meu vecin…
El nu-i acasă, doar nevasta!
SFAT
Clanța soacrei n-o încui
Încercând cu chei - grămadă,
Reușești doar cu un cui
Când îl tragi de la grenadă!
DESCOPERIRE
Minijupa, fără glume,
E un bun cum altul nu-i;
S-a aflat, prin ea, în lume,
Rostul microscopului.
FIDELITATE
Fidelitatea-n cazul ei, se ştie,
E o virtute ce-o înalţă-n cer:
Ţinu mai mulţi bărbaţi cu cununie,
Dar i-a-nşelat cu-n singur cartier!
FIU IUBITOR
Când vine-adusă de un dor
Eu, pentru soacra mult iubită,
Așez o floare în pridvor,
Că nu am bani de dinamită.
VECHEA POVESTE
Venitul meu e fix, dar mare.
Am și nevastă, implicit
Și, implicit, nevasta are
Un mare fix pe-al meu venit!
M-AM LĂMURIT
Vorbind de greul vieții, ieri,
Un potentat m-a lămurit
Cu ce sudoare, chin, dureri,
Se face banul nemuncit.
FINISH?
În orice an reînviază mitul:
Al omenirii iminent sfârșit!
Dar eu nu cred că va veni sfârșitul…
Atât de pesimist am devenit.
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!