„Vameşii veneau şi ne dădeau bani în podul palmei”

Etapă importantă în procesul vameşilor şi poliţiştilor de frontieră din „lotul Siret”, februarie 2011. Mădălin Ionescu, agentul sub acoperire trimis în Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Siret în decembrie 2010 pentru a documenta activitatea infracţională, a depus mărturie în faţa judecătorilor. În „faţa” judecătorilor este un fel de a spune, pentru că fostul şef al PTF Siret a stat într-o cameră separată a Curţii de Apel Suceava, declaraţia sa fiind dată prin intermediul sistemului electronic, cu protejarea chipului şi distorsionarea vocii.

De la bun început, Mădălin Ionescu, identitatea sub care a acţionat în PTF Siret, a ţinut să precizeze că-şi menţine toate declaraţiile consemnate şi procesele verbale încheiate în calitate de investigator sub acoperire.

„Îmi amintesc cum vameşii veneau şi ne dădeau bani în podul palmei. Noi, cei din Poliţia de Frontieră, nu aveam nici un fel de relaţie pe linie de serviciu, iar faptul că-i dădeau bani lui Aurel Anea cred că era doar pentru că aveau încredere în el”, a menţionat Ionescu.

Agentul sub acoperire neagă că i-ar fi instigat pe poliţiştii de frontieră şi pe vameşii din PTF Siret să comită infracţiuni. „Poliţiştilor de frontieră le-am spus să aibă demnitate”, a spus Mădălin Ionescu. Acesta nu a nuanţat dacă „demnitatea” era faţă de uniforma pe care o purtau sau faţă de vameşii care „încasau de două-trei ori mai mulţi bani” decât poliţiştii de frontieră.

Aurel Anea, omul în jurul căruia se petreceau neregulile de la Siret

„Aurel Anea ştia tot mecanismul din PTF Siret, cât luau vameşii şi cât luau poliţiştii de frontieră. Ştiu că s-a vorbit să fie bine şi pentru vameşi şi pentru poliţiştii de frontieră, să fie bine pentru toată lumea”, a mai adăugat Mădălin Ionescu.

Agentul sub acoperire trimis de DNA la Siret recunoaşte că a luat bani, dar asta doar în baza autorizaţiei pe care o avea. Mai mult, Ionescu a menţionat că a participat şi la discuţii directe prin care se puneau la cale anumite strategii. În acest context se înscrie şi o discuţie în trei, Mădălin Ionescu-Aurel Anea-Sorin Doru Strugar, în care ultimii doi au stabilit să permită intrarea în ţară a unui număr mai mic de cartuşe de ţigări de contrabandă „pentru a nu bate la ochi”.

Cu ocazia audierilor de ieri, avocaţii inculpaţilor i-au adresat mai multe întrebări lui Mădălin Ionescu, sperând astfel să obţină detalii concrete despre modul în care acesta a înţeles să-şi exercite atribuţiile trasate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. La cele mai multe întrebări, fostul şef al PTF Siret a spus că nu-şi mai aminteşte cu exactitate ce a făcut şi ce a vorbit şi asta pentru că „am avut mai multe misiuni şi a trecut şi ceva timp”.

La fel de neclară a rămas şi chestiunea maşinilor de lux pe care Mădălin Ionescu le conducea, dar şi cum acesta îşi permitea să locuiască la un hotel de patru stele din municipiul Suceava.

Audierea lui Mădălin Ionescu va mai continua

Depoziţia lui Mădălin Ionescu a durat mai bine de două ore, dar chiar şi aşa nu s-a încheiat. Şi asta pentru că o parte dintre inculpaţi nu au fost prezenţi, la fel cum s-a întâmplat şi cu unii avocaţi, astfel încât s-a solicitat prezenţa agentului sub acoperire şi la un alt termen de judecată. Pentru data de 17 mai, când este noul termen, s-a stabilit audierea şi celuilalt agent sub acoperire, cunoscut de cei care au lucrat în PTF Siret sub numele de Gabriel Preda.

A luat bani pentru a plăti femeia de serviciu

La termenul de ieri s-au consemnat şi două depoziţii. Prima a fost a lui Dorel Vasile Chirilă, care a înţeles să se prevaleze de prevederile articolului 320, indice 1, Cod Procedură Penală, prin care beneficiază de reducerea cu o treime a cuantumului pedepsei. În ceea ce priveşte suma de 61.600 de lei calculată drept prejudiciu de către procurorii DNA, Chirilă a lăsat la aprecierea instanţei de judecată.

A doua persoană care a oferit declaraţii a fost agentul Mihai Doru Tocilă. Acesta a menţionat că a lucrat sporadic în PTF Siret, în funcţia de dispecer, dar a recunoscut că luat „de două ori bani de la Sorin Doru Strugar, o dată 100 de lei şi a doua oară 150 de lei”. Întrebat ce reprezentau aceşti bani, Tocilă a susţinut că nu erau mită, ci erau „folosiţi pentru a plăti femeia de serviciu şi pentru a cumpăra obiecte de birotică”. „Sunt nevinovat şi nu poate fi vorba de participarea mea la acest grup şi asta pentru că nu am ştiut de strângerea şi împărţirea banilor”, a declarat Mihai Doru Tocilă.

Contre între avocatul Daniel Ionaşcu şi judecătoarea Luiza Andronic

De-a lungul şedinţei de judecată s-au consemnat şi mai multe contre între Daniel Ionaşcu, avocatul unora dintre inculpaţi, şi judecătoarea Luiza Andronic. Prima discuţie contradictorie a plecat de la absenţa avocatului Ionaşcu de la ultimele termene de judecată şi pe care judecătoarea i-a cerut să le motiveze. De aici s-a trecut la competenţa Curţii de Apel Suceava de a judeca acest dosar, aspect care a mai fost pus pe tapet şi la alte termene. „Problema e dacă clienţii mei sunt purtaţi de pomană pe drumuri”, a spus avocatul Daniel Ionaşcu, care a mai susţinut şi faptul că „ştiu că există anumite promisiuni pentru ca unii inculpaţi să meargă pe articolul 320, aliniat 1”.

Procurorul de caz s-a opus cererii de acordare a unui alt termen, ceea ce a stârnit din nou indignarea avocatului. „Tendinţa Ministerului Public de a încălca anumite libertăţi prevăzute de legislaţie, cum ar fi cele care privesc sănătatea sau dreptul la un proces echitabil, este evidentă”, a spus Daniel Ionaşcu.

Avocatul l-a adus în discuţie şi pe Nicolae Steinhardt, iar când i s-a atras atenţia de către preşedintele completului de judecată să nu se lungească a replicat: „Bine că nu vă lungiţi când e vorba de Parchet, ci ne lungim când e vorba de Nicolae Steinhardt”, ameninţând că va părăsi sala dacă mai este „obstrucţionat”.

Nici după ce a început audierea lui Mădălin Ionescu contrele nu au încetat, avocatul Daniel Ionaşcu cerând ca acesta să depună mărturia în public, „pentru că răspunde penal pentru ceea ce a făcut”.

Cererea i-a fost respinsă, iar cu alte prilejuri când a încercat să intervină judecătorul l-a refuzat, motivând că a avut prilejul când i s-a dat cuvântul.