Suceveni care au reclamat furturi, anunțați după zece ani că autorii nu au fost prinși

Cum credeți că ați reacționa dacă după zece ani de la data reclamării unui furt, timp în care poliția nu v-a dat nici un semn de viață, ați primi o hârtie oficială de la procurori, referitoare la sesizare? Surpriza ar fi destul de mare, însă doar cel mult după parcurgerea primelor rânduri. Asta pentru că hârtia respectivă nu este decât o pierdere de bani și de timp în care sunteți anunțați că hoții nu au fost depistați, de parcă după zece cineva s-ar fi așteptat la un alt deznodământ.
Hilara situație nu este decât o formalitate prevăzută de legea din România, pe care însă polițiștii trebuie să o îndeplinească. În acest an, de exemplu, persoanele care au semnalat furturi în anul 2001, fără ca autorii să mai fie depistați, sunt anunțate că dosarele lor au fost clasate.
A primit răspuns la sesizare după zece ani și două luni
Iată și un exemplu. Un sucevean a semnalat acum zece ani că în noaptea de 11 spre 12 mai 2001, mașina sa, parcată pe o stradă din Suceava, a fost spartă de hoți, care i-au sustras un radiocasetofon și o roată de rezervă. Cum însă nu a mai primit nici o veste de la poliție, în scurt timp proprietarul și-a luat gândul atât de la bunuri, cât și de la reclamație.
Pe 7 iulie 2011, după zece ani și două luni, suceveanul care a sesizat furtul a primit în sfârșit un răspuns la sesizarea sa. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în dosarul nr. 3007/P/2011, partea vătămată a fost anunțată că „prin procesul verbal din data de 13.06.2001 s-a dispus începerea urmăririi penale față de A.N. (autori necunoscuți) pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208, articolul 209 Cod Penal” și că „Cercetările efectuate în cauză de către organele de poliție nu au dus la identificarea autorilor faptei”.
Concluziile procurorului de caz, după zece ani
La capitolul concluzii, în rezoluție se precizează că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, de zece ani, condiții în care dosarul va fi închis, iar cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
De precizat că aceste înștiințări sunt trimise de procurorul de caz la propunerea polițiștilor anchetatori, care astfel mai scapă de o parte din dosarele prăfuite rămase în arhive cu autori necunoscuți.
Pentru mulți dintre cei care primesc astfel de hârtii deranjant este faptul că înștiințarea vine după ce, timp de zece ani, nimeni nu le-a dat vreun semn că se ocupă de furtul sesizat de ei. Cu alte cuvinte, rezoluțiile de acest gen nu sunt decât niște formalități care nu își au rostul și pot fi interpretate chiar și ca o bătaie de joc.