Sensul vieții

Părintele Paisie Aghioritul povestește: „Unei fetițe de nouă ani i-a apărut o tumoare la ochi și medicii i-au scos ochiul. La școală, copiii o luau în râs și copila suferea. Tatăl ei a venit la colibă și mi-a spus durerea lui. «Părinte, m-am gândit că dacă îi voi cumpăra fiicei mele tot ceea ce-mi cere, o voi ajuta, pentru că se va bucura și va uita mâhnirea pricinuită de infirmitatea ei. Dar nu știu cum să procedez, deoarece mai am cinci copii mici, care o vor invidia pentru că nu înțeleg de ce fac aceasta».
«Ce înseamnă aceasta? îl întreb. Ceea ce vrei să faci este o mângâiere falsă, nu este o rezolvare. Dacă îi vei lua de pe acum orice lucru pe care îl cere, după câțiva ani îți va cere să-i cumperi și Mercedes. Și cum o vei scoate la capăt? Apoi va afla că unii au avioane pe terasele caselor și îți va cere să-i iei și un avion.
Atunci ce vei face? Încearcă să-ți ajuți copilul să se bucure că are numai un ochi. Să simtă că este o muceniță. Multor mucenici le-au fost scoși ochii, li s-au tăiat urechile, nasul, și lumea râdea de ei. Aceștia însă, cu toate că sufereau de durere și de batjocura oamenilor, nu cedau și răbdau neclintiți mucenicia. Dacă copilul tău va înțelege și va înfrunta cu doxologie invaliditatea sa, Dumnezeu îl va așeza împreună cu mărturisitorii. Oare este un lucru mic să rânduiască Dumnezeu să-i scoată ochiul copilului în felul acesta, fără să-l doară, și să-l așeze împreună cu mărturisitorii? Și pentru că fata nu are păcate de plătit va primi răsplata întreagă din această invaliditate».
Mi-a mulțumit sărmanul și a plecat ușurat. Și într-adevăr a ajutat-o pe copila sa să înțeleagă că invaliditatea ei este o binecuvântare a lui Dumnezeu și pentru aceasta trebuie să-L slavoslovească. A crescut mare, a studiat filologia, iar acum lucrează ca profesoară și se bucură mai mult decât alte fete care le au pe toate, dar se chinuiesc pentru că nu au înțeles sensul cel mai profund al vieții“. (Danion Vasile – Mângâiere pentru bolnavi)