Cred că este un subiect la care aproape fiecare cetățean are o opinie. Nu este nimeni obiectiv când își exprimă sentimentele față de orașul său și nici eu nu fac excepție, dar caut să analizez „meritele” orașului prin comparație cu alte localități din țară, de mărimea Sucevei. Și comparația nu este în favoarea orașului meu, ba chiar aș spune că suntem în a doua jumătate a ierarhiei municipiilor reședință de județ din țara noastră. Apare, în mod natural, „invidia” față de orașele-vedetă în dezvoltarea economică, administrativă, edilitar-gospodărească sau cultural-educativă (în zilele noastre Oradea este un municipiu de invidiat între localitățile de această dimensiune!). Sunt motive? CLAR da!
Motivele pentru aprecierea unei localități și, normal, mândria cetățenilor săi sunt subiective și se pot grupa în două mari categorii. Pentru cei mai mulți locuitori, cu educație medie și spirit practic, este de dorit ca urbea lor să fie curată, străzile să fie reparate, prețul la utilități să fie decent, să existe suficiente locuri de muncă sau facilitățile acordate categoriilor cu venituri mici să fie consistente. Cetățenii cu educație peste medie apreciază eforturile administrației de punere în valoare a moștenirii istorice, artistice (inclusiv instituții precum teatre, filarmonici, muzee etc.), arhitectonice, dar și promovarea locală sau generală a personalităților de frunte ale comunității. Am fost foarte „zgârcit” cu pretențiile românilor față de localitatea lor. Ideal ar fi ca dorințele majorității, indiferent de gradul de instruire, să se îndeplinească concomitent.
Referindu-ne la orașul nostru, aș dori să încep cu o întrebare, respectiv: există un patriotism local? Mândria bucovineanului manifestată permanent în relațiile cu locuitori din alte zone s-a transformat și într-o atitudine similară a suceveanului? Dacă este, se prezintă mult mai „timid” și personal nu înțeleg motivul. Nu cred că cauza este faptul că cei ajunși în fruntea obștii nu sunt bucovineni veritabili, cum susțin „patrioții” locului. Mai repede aspectul tern al orașului, lipsa unei vieți culturale active (doar teatrul!), exodul masiv al tinerilor și nivelul de salarizare sub media națională nu ne prea motivează să ne mândrim.
Această stare de fapt are CLAR și niște cauze subiective (gradul de implicare a edililor în timp, contribuția cetățenilor la promovarea orașului, „vizibilitatea” activităților culturale și, jalnic în cazul nostru, modul în care au apărat moștenirea arhitectonică în anii ’80!). Și nu doar atât. Nu trebuie să denigrăm conducătorii momentului, dar nici să-i lăudăm că își îndeplinesc „sarcinile de serviciu” pentru care sunt salarizați. Și NU modest! La vârsta mea trebuie să spun, fără nicio ezitare, că NU au avut o conducere profesionistă, dedicată și cu viziune în fruntea obștii, niciodată. Aștept să fiu contrazis! Cine sunt vinovații? Cetățenii care îi votează, partidele care îi propun sau cei cu calificare și capacitate de conducere care refuză implicarea în politică și administrație? Din păcate, pentru mulți, politica „miroase oribil”, se detașează de ea fără a realiza că astfel pavează drumul nechemaților, ca să fiu elegant.
Putem contribui la creșterea prestigiului orașului, la promovarea lui? Da! Și prin critici argumentate și exprimate decent, dar mai ales prin implicare (participare la vot, candidatură, verificarea „potențialului” candidaților dovedit în timp, onestitatea lor etc.) pentru a „hotărî” viitorul orașului în cunoștință de cauză. Merită Suceava implicarea noastră? Categoric DA! Trebuie criticate aspectele negative și lenea manifestată des de funcționari? Absolut DA! Hai că se poate!
P.S. Când mai răriți stolurile de ciori? Sunt metode nonviolente!
