Referendum pentru România

Susținătorii căsătoriilor între persoanele de același sex doresc reconsiderarea căsătoriei ca fiind doar o simplă relație privată între două persoane care se iubesc și doresc să se angajeze în această relație. Ei consideră că nu este corect ca relațiile heterosexuale să fie recunoscute legal, în timp ce cele dintre persoane de același sex nu sunt. Această poziție rezultă dintr-o înțelegere greșită a motivului pentru care statul se implică în instituția căsătoriei.
Statul nu legalizează căsătoria naturală deoarece două persoane „se iubesc”. Statul legalizează – și implicit protejează și încurajează – uniunea bărbat-femeie deoarece aceasta aduce numeroase beneficii pentru societate (copii, sănătate, reducerea costurilor cu asistența socială, etc.). De altfel, în cazul în care căsătoria ar fi doar o relație privată, așa cum susțin promotorii căsătoriei între persoanele de același sex, de ce s-ar implica statul? Ei nu au nevoie de acordul statului pentru a face ceea ce doresc să facă. În România, nu există nicio restricție prin care persoanele din rândul minorităților sexuale să nu se poată angaja în relații bazate pe fidelitatea partenerilor și nicio necesitate ca acest lucru să fie recunoscut de stat.
Așa cum recunosc ei înșiși, principalul motiv pentru care minoritarii LGBT doresc implicarea statului este acceptarea forțată de către populație și a comportamentelor sexuale specifice acestei minorități. Schimbarea legislației este calea prin care pot modifica atitudinile culturale cu privire la comportamentul lor. Deoarece mulți activiști ai mișcării LGBT consideră că manifestarea sexualității lor este un element definitoriu al propriei identități, acceptarea acesteia ar fi echivalentă cu acceptarea lor ca oameni. Acesta este nucleul problemei. Dezbaterea nu se poartă, în realitate, în jurul căsătoriei, ci în jurul acceptării pe care le-ar aduce-o căsătoria.
Urmărind implicațiile legalizării căsătoriilor între persoane de același sex în țările în care acest fapt s-a produs deja, constatăm că demersul nu s-a oprit niciodată aici și a fost urmat de legalizarea adopțiilor de copii de către aceste cupluri, de modificări legislative în sensul restrângerii unor drepturi ale persoanelor care au alte opinii privitoare la căsătorie sau, lucrul cel mai grav, modificări în curricula educațională a statelor respective cu scopul acomodării copiilor cu ideea normalității adoptării, de către oricine dorește, a comportamentelor sexuale specifice minorității LGBT.
Rolul statului nu este de a legifera pur si simplu orice dorințe ale cetățenilor, ci de a proteja societatea de dorințele arbitrare ale unora dintre ei. Principalul rol al statului este de a asigura protecția cetățenilor.
Din acest motiv, o bună legislație recunoaște comportamentele care aduc beneficii publice și le limitează pe cele dăunătoare. James Madison, părintele Constituției S.U.A., a explicat foarte clar acest lucru, arătând că „Dacă oamenii ar fi îngeri, nu am avea nevoie de stat sau de guvernare.” Nefiind îngeri, rolul statului este de a descuraja răul și de a încuraja binele. Nicio societate nu poate dura dacă statul acționează în opusul acestei datorii.
Referendumul din România, care se prefigurează a avea loc până la sfârșitul acestui an, este binevenit în actualul context internațional. Cu acest prilej, pentru prima oară prin intermediul unei mișcări civice de mare amploare, românii vor putea să-și declare opțiunea în privința unui demers cu impact major asupra culturii, tradiției și viitorului țării lor.
(pentru scrierea articolului au fost folosite resurse aflate la All about lovehttp://www.allaboutlove.org/against-same-sex-marriage.htm)
Alex Grigoriu