Pildă despre răzbunare și compasiune

Un sărac s-a dus la un bogat și i-a cerut de pomană. Cel bogat nu i-a dat nimic, ci i-a zis: – Pleacă de aici.Săracul însă nu s-a clintit din loc. Atunci bogatul s-a supărat, a luat o piatră și a azvârlit-o în omul sărac. Acesta o luat-o de jos, a pus-o în buzunar zicându-și în sine: „Am să păstrez această piatră până ce voi avea prilejul să i-o arunc în cap. Un astfel de prilej s-a ivit curând: bogatul a săvârșit o faptă rea, i-a fost confiscată toată averea și fost întemnițat. Săracul s-a apropiat de dânsul, a scos piatra din buzunar, s-a pregătit să i-o arunce în cap, dar, gândindu-se puțin, a zis: „În zadar am purtat piatra până acuma. Pe când omul acesta era puternic și bogat, mă temeam de dânsul; acum însă îl plâng și-l compătimesc“.
(Grigorie Comșa, „O mie de pilde”)