S-a născut în 1973, în zona Cahul – satul Paicu, din Republica Moldova. Iar în discuția cu noi a ținut, chiar de la început, să „spulbere” niște mituri legate de viața într-o Moldovă aflată între granițele URSS și să puncteze și șocurile pe care le-a avut în 1990, când a ajuns în România, inclusiv de ce și-a sunat părinții la puțin timp după ce a ajuns în Suceava și, plângând, le-a spus că vrea să se întoarcă acasă.
A absolvit Facultatea de Litere din Suceava, dar nu a profesat nici o zi, deoarece salariile profesorilor erau, pe atunci, mizere.
S-a apucat de scris târziu, la aproape 50 de ani, după ce și-a exersat condeiul postând diverse scrieri pe rețelele de socializare. A primit validarea și aprecierea unor oameni care contau pentru ea, așa că s-a hotărât să publice o carte.
A fost refuzată sau ignorată de editurile pe care le-a contactat. Unele edituri i-au transmis chiar să nu le transmită manuscrisul, pentru că nu îl va citi nimeni. Așa că, în 2023, și-a publicat prima carte, „În numele tatălui”, în regie proprie. A avut un succes considerabil, promovându-se doar pe rețelele sociale.
Când a anunțat, tot pe rețelele sociale, că va publica o nouă carte, „Bejenii”, toate editurile i-au bătut la ușă. A fost rândul ei să le refuze, motivele pentru care a luat această decizie prezentându-le, pe larg, în cadrul acestui podcast.
Tot din cadrul acestui podcast, pe care îl puteți viziona pe site-ul „Monitorului de Suceava”, dar și pe canalul de YouTube sau pe pagina de Facebook ale ziarului nostru, puteți afla de ce spune Natalia Onofrei că „în România, dacă urăști cu adevărat un scriitor și vrei să-i pui cruce, îl bagi în programa școlară”, „foarte mulți oameni care n-au călcat dincolo de Prut niciodată îmi explică mie cum am trăit” sau „eu nu mă simt venetică până nu mă întâlnesc cu unul care mă întreabă: Aaa, dar sunteți născută în Basarabia?”.
De asemenea, urmărind podcastul, puteți înțelege și care este motivul pentru care a afirmat că „nu mă mai surprinde nimic, aș fi vrut să mă declar dezamăgită, dar asta ar fi însemnat să fi avut amăgiri”, de ce primul moment în care a cunoscut discriminarea a fost atunci când a ajuns în România și ce crede ea că nu înțelege lumea despre oamenii plecați la muncă în străinătate.
