Fosta deputată Mona Muscă a anunțat, ieri, că nu va candida pentru un nou mandat parlamentar, nici din partea PDL, nici din partea altui partid și nici din postura de independent.
„Declar public și ferm că nu intenționez să candidez în numele PDL, nu am de gând să mă alătur oricărui partid și cu atât mai puțin să candidez. Nu pot să candidez pentru a intra într-un sistem în care nu mai cred”, a declarat Muscă, subliniind că nu va candida nici din postura de independent.
Aceasta a ținut să arate că „mai mulți foști colegi politici PDL și PNL i-au oferit posibilitatea de a candida în diferite colegii din țară”, în mod special Gheorghe Ștefan și membrii organizației PDL Neamț, care „au dat dovadă de o colegialitate rar întâlnită în politica românească, făcându-i în mod repetat o ofertă sinceră și generoasă”.
„Mă văd astăzi în situația de a face public răspunsul pe care i l-am dat domnului Gheorghe Ștefan în repetate rânduri, în ciuda optimismului și eforturilor domniei-sale de a-mi schimba decizia”, a spus Mona Muscă, înainte de anunțul privind decizia de a nu candida din partea PDL.
„Mi-am pierdut încrederea în sistem”
Mona Muscă a ținut să mărturisească că, „în contextul actual, și-a pierdut încrederea în modul în care funcționează în România unele instituții, care ar trebui să asigure identitatea unui stat democratic”, dând exemplul Parlamentului, partidelor politice, justiției sau Guvernului.
„Singura instanță în care cred este puterea celor fără de putere, alături de care am fost în toate acțiunile mele parlamentare și politică. Oamenii mă vor înelege și vor fi de acord cu mine. Nu pot să candidez pentru a mă integra într-un sistem în care, deocamdată, nu mai cred”, a spus aceasta.
„Am făcut o greșeală pe care o regret sincer”
Mona Muscă și-a început conferința de presă declarând că, în urmă cu multă vreme „a făcut o greșeală pe care o regretă sincer”, anume faptul că „în calitate de tânăr asistent universitar, a semnat un angajament care se referea strict la școlarizarea studenților străini”.
„Cu lipsa mea de experiență de viață, eram convinsă că este procedura standard pentru cei care lucrau cu străinii. Am tratat-o ca pe o chestiune pur formală. Este un fapt evident pentru oricine citește cu bună-credință dosarul pe care l-am publicat integral pe internet. Erau alte timpuri, iar logica socială funcționa după alte criterii, iar oamenii nu pot fi mereu invulnerabili’, a spus Mona Muscă.
Ea a ținut să spună că „nu a făcut nici o secundă poliției politică”, iar verdictul i s-a pus „exclusiv pe baza afirmației unui securist că, într-o discuție publică, în cancelarie, le-ar fi spus colegilor de catedră o banalitate: că între studenții greci există și comuniști, și anticomuniști. Aceasta este singura probă pe care se bazează verdictul, împotriva căruia mă lupt acum în instanță”, a spus fostul deputat.
În opinia Monei Muscă, „focalizarea atenției mass-media în ultimii ani pe cazul său este excesivă și se transformă în diversiune”.
„Nu folosește nevoii de adevăr și nici sănătății dezbaterii publice din România. Respect dreptul la opinie al oricui. Am greșit, dar toate au o limită și o măsură”, a spus aceasta.
„ Am crezut și cred în valorile democrației”
Ea a ținut să precizeze că, în decursul timpului, „când emoția și zgomotul se vor potoli”, pentru corecta judecată se vor pune în balanță și activitatea sa politică și cea parlamentară din perioada 1990- 2006.
„Am crezut și cred în valorile democrației”, a spus Muscă, arătând că în cei 11 ani de activitate parlamentară a elaborat legi care, aplicate cu bună credință, ar putea contribui la transformarea României într-un stat modern și democratic.
Ea a amintit legea accesului la informațiile de interes public, legea împotriva violenței în familie inițiativa 2% pentru ONG-uri, legea de organizare și funcționare a Rompres.
„M-am asociat fără rezerve la inițiativele colegilor mei care urmăreau dezvoltarea democrației românești, indiferent din ce direcție veneau ele. Am încercat, în limitele mele, să ofer un model de om politic decent. Am crezut și cred că datoria politicienilor este aceea de a se pune în slujba binelui public, de a încerca să aducă lumină în viața celor care îi reprezintă”, a spus Mona Muscă.
De altfel, ea a ținut să menționeze că „semnele de solidaritate și susținere morală pe care le-a primit și le primește de la mulți oameni”, o îndreptățesc să creadă că acțiunile sale politice și parlamentare au fost în concordanță cu agenda publicului.
Istoria dosarului Monei Muscă
Scandalul legat dosarul “Mona Muscă” a fost lansat în luna august 2006, când deputatul PIN Lavinia Șandru venea cu o declarație “bombă”: “Mona Musca are dosar de colaborator al fostei Securități și acest dosar a ajuns deja la CNSAS”.
În aceeași perioadă, în presă au apărut informații despre dosarul Monei Muscă și despre relația acesteia cu fosta Securitate, din perioada când era cadru didactic la Institutul de Lingvistică al Universității din Timișoara, în 1970. Potrivit informațiilor din presă, Mona Muscă ar fi dat informări despre studenții străini, sub numele de cod „Eva” sau „Dana”.
Imediat după apariția “dosarului” său în mass-media, Mona Muscă a organizat în aceeași săptămână o conferință de presă, în care a declarat că “nu a ezitat să semneze un angajament cu Securitatea strict pe siguranța studenților străini și a statului român în raport cu ei”, dar angajamentul era doar în relația sa cu instituția în care lucra.
Pe 19 septembrie 2006, Colegiul CNSAS decidea că relația deputatului MonaMuscă cu Securitate a fost de „poliție politică”.
Mona Muscă a depus, în 12 octombrie 2006, la CNSAS, un document prin care contesta decizia de colaborare cu Securitatea ca poliție politică pe care a primit-o de la Colegiu.
„Poliția politică presupune încălcarea drepturilor omului și susținerea Securității în instaurarea sau menținerea unui regim de teroare, de opresiune. Din probele din dosar nu există nici un element care să confirme această ipoteză”, declara atunci avocatul acesteia, Valeriu Stoica – în calitate de lider al PLD.
CNSAS a respins, în 7 noiembrie 2006, contestația Monei Muscă la decizia de “poliție politică”, astfel că a rămas valabilă prima decizie luată de Colegiu, prin care instituția stabilise că deputatul făcuse poliție politică.
Ulterior, Mona Muscă a apelat la Curtea de Apel, în decembrie 2006, contestând decizia luată de CNSAS, dar solicitarea i-a fost respinsă în martie 2007, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
În urma deciziei Curții Constituționale potrivit căreia legea privind organizarea CNSAS este neconstituțională, Mona Muscă a contestat din nou decizia Curții de Apel. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul, Secției de Contencios Administrativ și Fiscal.
Magistrații au decis că nu este de competența acestei secții să judece litigiul dintre Mona Muscă și CNSAS, dosarul fiind trimis la Secția Civilă a Curții de Apel, termenul de judecare fiind stabilit pentru data de 2 octombrie 2008.
Între timp, Mona Muscă mai trebuie să se prezinte în in instanță și în dosarul deschis la Parchetul instanței supreme pentru fals în declarații, deschis de Consiliul pentru Studierea Arhivelor securității, o nouă înfățișare în acest dosar urmând a avea loc la începutul lunii septembrie 2008.
Mona Muscă nu va candida pentru un nou mandat parlamentar
