Fii un părinte bun

Foarte multe dintre evenimentele tragice din ultimul timp care au implicat adolescenți își au originea, printre altele, în clasicele conflicte dintre părinți și copii. De aceea o cunoaștere a cauzelor, un control al acestora, precum și niște minime recomandări de prevenire ar putea fi folositoare oricărui părinte. Desigur, vorbim despre conflicte accentuate sau grave și mai ales acelea care prin sensul și efectul lor pot constitui surse ale conduitelor deviante sau afectează esențial dezvoltarea normală, funcțională, adaptativă a copilului.
Psihologii consideră că una dintre cauze este constituită de veșnica problemă a conflictelor între generații, mentalitățile retrograde ale multor părinți, care au fost educați și s-au format în alte timpuri, cu valori și cadre socio-culturale depășite, dar și teribilismul sau entuziasmul copiilor și tinerilor în efortul de dobândire pripită a autonomiei față de adulți, de impunere necritică a propriilor sisteme de valori.
O altă cauză, în strânsă legătură cu prima, privește climatul familial general, calitatea relațiilor dintre părinți, dintre părinți și copii. Un mediu în care domină înjurătura, jignirea, violența fizică sau verbală nu este deloc propice unei dezvoltări și educații normale, echilibrate a copilului. Lipsa limbajului civilizat sau carențele grave de comunicare, răceala, detașarea, dezinteresul față de performanța școlară a copiilor, folosirea în exces a pedepsei în detrimentul recompensei, promiscuitatea morală sunt alte cauze care pot vicia în mod fundamental cadrul de viață și creștere normală a oricărui copil. Toate acestea pot afecta negativ dezvoltarea copilului, determinând întârziere psihică, eșec școlar sau apariția conduitelor dezadaptative, deviante, antisociale, timiditate, introversiune cronică sau chiar idei foarte periculoase pentru viața și integritatea fizică a propriei persoane sau a altor persoane.
Ce pot face părinții pentru a evita apariția acestor situații, conduite și atitudini nefaste ? Psihologii, asistenții sociali, dar și preoții îndrumă de câte ori au ocazia părinții să creeze pentru copiii lor un mediu armonios, tolerant, în care aceștia să se simtă puși în valoare, stimați, în siguranță, protejați, apreciați, stimulați, un mediu moral, bazat pe respect și atașament mutual, în care copilul este obiectivul fundamental.
Este o lege a dezvoltării psihice echilibrate a copilului ca ambianța familială, spațiul domestic să fie caracterizat de aceste calități pentru dezvoltarea unei personalități pozitive, adaptative. Nu totdeauna acest lucru este ușor realizabil. În foarte multe cazuri însăși părinții nu sunt suficient de bine maturizați și nu își asumă rolurile parentale, unii își așează propriile scopuri înaintea celor ale copiilor, fiind orbiți de dorința de afirmare sau îmbogățire, neglijând copiii, alții duc o luptă acerbă pentru dominație în propria familie, limitând mult spațiul de afirmare a copilului prin interdicții nejustificate ( poate doar temperamentul irascibil sau de propriul orgoliu, de multe ori aproape patologic).
Soluția? Maturizarea părinților, punerea interesului copilului deasupra orgoliilor personale. Părintele are obligația morală de a face eforturi pentru ca copilul să aibă din punct de vedere material ceea ce-i este necesar, măcar pentru un trai decent. Nu este recomandat a se interzice sau limita în mod nejustificat accesul acestuia la calculator, televizor, telefon mobil. Să fim alături de copilul nostru la bine și la rău, răsplătindu-i orice realizare, să arătăm că ne pasă de el , de sănătatea, situația școlară, binele și viitorul său, să nu abuzăm de pedepse pentru fapte, percepute de noi cu ușurință, ca negative – multe dintre comportamentele și atitudinile sale sunt justificate în contextul proceselor naturale de creștere și formare a personalității, de dobândire graduală a autonomiei, de formare a capacității de adaptare și integrare în societatea mileniului III.
Dacă încercăm să găsim explicații sau soluții pentru multe dintre problemele pe care le avem în ceea ce privește copiii noștri să nu ne grăbim să invocăm nici soarta, nici să acuzăm imediat propriul copil. Soluția este extrem de simplă și ne stă la dispoziție – să ne propunem și să ne impunem următorul obiectiv sau deviză: fii un părinte BUN.
Psiholog Petru Ștefăroi
D.G.A.S.P.C. Suceava