Duminica Sfintei Cruci

Fiecare duminică din Postul Mare are propria sa temă, cea de-a treia duminică a acestei perioade fiind închinată Sfintei Cruci. Din învățăturile ei înțelegem că în Crucea lui Hristos se găsesc atât „puterea lui Dumnezeu, cât și înțelepciunea lui Dumnezeu” pentru aceia care sunt mântuiți (1 Corinteni 1, 24), accentul fiind pus, așa cum se observă din imnografia acestei zile, pe victoria și bucuria Crucii, nu pe suferința pe care aceasta o presupune. Pomenirea Sfintei Cruci în zi de duminică, suprapunerea vinerii (ziua Crucii prin excelență) cu duminica (ziua Învierii prin excelență), în această a treia duminică din Postul Mare, este relevantă pentru modul în care se raportează teologia și spiritualitatea ortodoxă la Sfânta Cruce. În tradiția liturgică, acest lucru se arată prin împodobirea Sfintei Cruci cu flori și scoaterea ei spre închinare în mijlocul bisericii, la slujba Utreniei. Elementele vegetale folosite la împodobirea ei au ca temei Viața ce izvorăște din lemnul Crucii lui Hristos, așa cum arată cântările bisericești: „Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere și spre întărire” (cântarea a 3-a din Canonul Înălțării Sfintei Cruci); „Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, raiul cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, care ne-ai înflorit desfătarea slavei celei veșnice” (stihiră, Vecernia Duminicii Crucii). În această duminică din mijlocul Postului Mare, Crucea este așezată în mijlocul bisericii nu numai pentru a le reaminti credincioșilor răscumpărarea lor de către Domnul nostru Iisus Hristos și necesitatea ca ei să rămână angajați în eforturile lor de postire, ci și pentru a le aminti de cuvintele Domnului Hristos: „Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38).
Sfânta Cruce este mijlocul prin care a fost înfăptuită minunea învierii omului și a vindecării firii omenești supuse stricăciunii. Cinstind-o, Îl cinstim de fapt pe Cel Ce S-a răstignit pe ea, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Sfinții Părinți numesc Sfânta Cruce ca fiind „viața noastră”, căci prin intermediul ei am redobândit raiul pierdut prin păcatul lui Adam.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)