Am auzit această întrebare de mai multe ori decât pe oricare alta. De ce sunt copiii atât de rebeli, nepoliticoși, plictisiți de ei înșiși și dezinteresați de viață?
Permiteți-mi să vă atrag atenția asupra unui lucru: tinerii au fost dintotdeauna rebeli într-o măsură sau alta. În ,,Regele Lear” de Shakespeare, bătrânul rege își dezmoștenește cea mai iubitoare fiică, pe Cordelia, numai fiindcă fata refuză să-l flateze cu ipocrizie. Tragicele consecințe sunt acelea că regele înnebunește de remușcare și vinovăție. Turgheniev, marele romancier rus, dezbătea în ,,Părinți și copii” conflictul dintre generații și timpurile în schimbare.
Da, veți spune, poate că au existat întotdeauna conflicte, dar astăzi lucrurile stau mai rău ca oricând! Însă, înainte de a examina acest lucru haideți să aruncăm o privire asupra a ceea ce înseamnă a fi adolescent în România secolului XXI.
În primul rând, ar trebui să știm că din punct de vedere psihic, adolescenții trec prin schimbări rapide și profunde, începând de la organism și până la încercarea de a căuta noi căi de comunicare cu cei din jur. Adolescența este cea mai sensibilă și mobilă perioadă de evoluție fizică, psihică și socială cu cei din jur. Adolescentul simte altfel, gândește altfel, vrea și aspiră altfel decât o făcea când era copil, devenind în felul acesta foarte personal, nu se mai mulțumește să imite sau să preia necritic concepții și idei, să execute activități care i se impun și nu corespund cu modul său de gândire, descoperă valori pe care le însușește și le transformă în modele de viață. Și dacă tot am ajuns la capitolul modele și idealuri, haideți să încercăm împreună un exercițiu de imaginație și să vedem care sunt aceste modele pentru viața adolescenților noștri.
Dumneavoastră le-ați găsit? Unii veți răspunde probabil ,,da”, alții probabil ,,nu”, dar comparația care ne vine imediat în minte este cea referitoare la vremurile trecute ale adolescenței pe care am parcurs-o noi, cei spre sfârșitul tinereții. Este mai rău astăzi decât pe atunci? După părerea mea, avem unele motive să credem că e posibil. Categoric opțiunile deschise tinerilor sunt mai ample decât oricând în istoria trecută, oferindu-le variante și decizii pentru a căror asumare nu au destulă experiență. De exemplu, cu douăzeci de ani în urmă, numai câțiva tineri mergeau ,,până la capăt“ cu sexul opus. Astăzi, contactul sexual e mult mai larg acceptat în rândul adolescenților.
De asemenea, în campaniile electorale toți politicienii afirmă cu tărie că suntem o societate orientată spre tineret. Acest lucru a rămas doar la nivelul vorbelor sau a constituit
pentru cei mai ,,isteți”, o piață de consum mai mare: pornografie, droguri, muzică de cartier, discoteci, prostituție etc..
Așa că putem fi cu toții de acord că adolescenții au într-adevăr o mulțime de probleme, dar cred că cea mai gravă este datorată lipsei de perspectivă, sărăciei, corupției, mizeriei, indiferenței profesorilor, autorităților, a societății, în general. Ce-i de făcut? E greu și de multe ori nu suntem dispuși să mai dorim schimbarea, însă pentru cei care continuă să lupte trebuie să știe că în relația noastră cu adolescentul nu există o soluție unică și cu atât mai puțin soluții gata făcute. Fiecare tânăr reprezintă un mic univers în care se oglindește o lume pe care noi adulții ar trebui să încercăm s-o cunoaștem. Fiecare copil are personalitatea sa, calitățile și defectele sale și de aceea soluțiile nu pot fi decât individuale.
Cert este însă că orice părinte trebuie să se apropie cât mai mult de copilul său, ascultându-1 atunci când are ceva de spus, înțelegându-l în situațiile dificile. Nu le refuzați dorința de a se confesa, pentru că este un semn al prețuirii pe care o simt față de dumneavoastră. Ascultând, veți afla multe despre el. Dacă vă solicită sfatul, acordați-l, dacă nu, ar fi bine să nu-l cicăliți tot timpul. Poate că într-un târziu, cu discreție și răbdare, adolescenții vă vor spune ce au pe suflet. Și daca n-o fac? Dreptul lor la intimitate interioară nu trebuie violat.
În cazul în care atitudinile copilului vă nemulțumesc, adică: vă răspunde urât, întârzie acasă, umblă în anturaje nepotrivite, minte, are o situație proastă la învățătură, începeți prin a căuta cauza acestor atitudini care s-ar putea afla fie în exterior, de cele mai multe ori în anturajul copilului, fie în interiorul acestuia, în conflictele și frustrările sale. Încercarea de a afla ce se petrece cu copilul, iar apoi efortul de a-i ajuta mi se par esențiale. Merită toată strădania noastră, vă asigur!
Delia Drăgan
Profesor psihopedagog,
Liceul Teoretic,,Ion Luca” Vatra Dornei
