„Activiștii de partid erau dresați biologic și psihic prin ridicatul în picioare și bătutul din palme la congrese…” (I)

– Confesiunile scriitoruluii IOAN PÎNZAR
Dar de ce le plăcea activiștilor cultura? Cultura socialistă, evident. Nu numai celor de la propagandă, ci și celor de la agricultură. Paranteză: Și astăzi primarii continuă Cântarea României exact în stilul vechi de 30-40 de ani. „Aniversări“, zile ale orașului sau comunei, festivaluri folclorice etc. Închis paranteza. Folclorul, în fond, e mort definitiv din 1962. Are mormânt și o cruce imensă. Restul sunt mici crâmpeie valorificate de unii cântăreți talentați, precum regretatul Liviu Vasilică, care vine în trioul de aur cu cele 2 genii ale cântecului popular românesc, Maria Tănase și Maria Lătărețu. Însă un lucru este clar: cultura noastră socialistă servea numai intereselor partidului. Câte tone de maculatură zac prin bibliotecile publice? Sunt oare ele documente grafice care vor interesa pe cei din viitor? Mă îndoiesc. Dar fiindcă am fost și eu ce-am fost și le-am păstrat, prefer să tac și să regret. Tăcerea-i de aur, spune o înțeleaptă expresie populară.
Fiind vorba de cultură, revin iarăși la secretarul cu propaganda, tovarășul Ștefan Panaitiu. A avut el cu mulți ani în urmă, prin 1970, o nouă idee: să aducă la partid și la UTC absolvenți de frunte ai Facultății de Filozofie din Iași. Se cam săturase de unii activiști cu școli de partid. Și a găsit mai mulți absolvenți pe la Iași, între care regretatul meu prieten prof. Ion Răcaru și președintele Alexandru Toma. Prof. Alexandru Toma a fost cel mai nimerit și competent președinte la cultură, timp de 15 ani. Sigur că a făcut și partea de propagandă comunistă și Cântarea României, dar a inițiat și a reușit să aducă la Suceava mai multe statui, la Fălticeni donația Ion Irimescu etc. etc. Avea o mare „trecere“ la tovarășa Suzana Gâdea, prof. univ. de metalurgie, autor de tratate, dar și un fel de prietenă cu Elena Ceaușescu. Doamna Suzana Gâdea era simplă, modestă și dl. Toma o cunoștea bine. Era un fel de „băbuță“ numită în fruntea funestului pentru mulți Consiliu al Culturii și Educației Socialiste. Acolo erau mulți activiști bolșevici, cu vechi mentalități comuniste. I-am auzit pe unii vorbind ca președinții de colhoz. Dar era și doamna Tamara Dobrin, vicepreședintă, care se ocupa de probleme de patrimoniu național. Am ascultat-o la o consfătuire la Brăila. Acest Consiliu al Culturii a reparat unele monumente, a dat bani și pentru statui și pentru muzee, iar președintele Toma de la Suceava obținea sume importante. A mai fost și un congres al culturii la București la care fusesem desemnat ca delegat de Suceava, dar am reușit să nu plec, convingând niște șefi să trimită un coleg.