Comunitatea academică a primit cu adâncă durere vestea că, în ziua de 24 mai, după o îndelungată suferință s-a stins din viață prozatorul, dramaturgul și publicistul Fănuș Neagu, membru titular al Academiei Române, se arată într-un necrolog remis MEDIAFAX de Academia Română.
„Prin întreaga sa creație literară, Fănuș Neagu rămâne ca unul dintre scriitorii reprezentativi pentru istoria literaturii române contemporane”, se spune în comunicatul Academiei Române.
Născut pe 5 aprilie 1932, la Grădiștea de sus, județul Brăila, academicianul Fănuș Neagu a urmat cursurile Liceului Militar din Iași și ale Școlii Pedagogice „Costachi Negri” din Galați, ale Școlii de Literatură „Mihai Eminescu”, unde a fost coleg de generație cu Nicolae Labiș, și ale Facultății de Filologie din București.
Timp de un an a fost profesor la Școala generală din comuna Largu – Galați, după care și-a început cariera jurnalistică la Scânteia Tineretului, ca redactor, apoi ca director al revistei Țara. Între anii 1993-1996, a fost directorul Teatrului Național „I. L. Caragiale”. Împreună cu Eugen Simion, Marin Sorescu și Valeriu Cristea au reluat apariția revistei Literatorul.
Încă din anii liceului, Fănuș Neagu și-a început activitatea literară publicând, în 1954, povestirea „Dușman cu lumea”, apărută în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial și l-a făcut cinci ani mai târziu, cu volumul „Ningea în Bărăgan”, reeditat în 1964, cu unele adaosuri, cu titlul „Cantonul părăsit”, pentru care a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. Primit bine de critică și cu succes deosebit la cititori, Fănuș Neagu a publicat volumele „Somnul la amiază”, „Dincolo de nisipuri”, „Vară buimacă”, „În văpaia lunii”, „Casa care se leagănă”, „Fântâna”, „Pierdut în Balcania”, „Povestiri din drumul Brăilei” etc. În anul 1968, i-a apărut primul roman „Îngerul a strigat”, după care au urmat „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, „Scaunul singurătății”, „Amantul marii doamne Dracula”.
Publicistica sa poate fi regăsită în volume cum sunt „Cronici de carnaval”, „Cronici afurisite”, „Cartea cu prieteni”, „Insomnii de mătase”, „Întâmplări aiurea și călătorii orange”, „A doua carte cu prieteni” și în numeroasele povestiri și cronici sportive apărute în ziare și reviste.
Și-a încercat talentul cu același succes și în dramaturgie scriind piesele de teatru „Scoica de lemn”, „Olelie”, „Casa de la miezul nopții sau Paiața sosește la timp’”. Unele dintre cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi de circulație internațională.
Înzestrat cu un talent cu totul de excepție, autentic creator de limbă, Fănuș Neagu a fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor în 1964, 1968, 1970 și 1988. În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și membru titular în anul 2001.
Fănuș Neagu a murit în noaptea de luni spre marți, la spitalul Elias din Capitală, în urma unei îndelungi suferințe. Fănuș Neagu a fost internat mult timp la spitalul Elias din cauza unui cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în comă.
Trupul neînsuflețit al scriitorului Fănuș Neagu va fi depus miercuri la sediul Uniunii Scriitorilor din București (USR), urmând ca joi să aibă loc înmormântarea, la Cimitirul Bellu, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanți ai USR. Deocamdată nu este cunoscută ora de la care apropiații și admiratorii își pot lua rămas-bun de la marele scriitor, la sediul USR din Capitală.
