Ministerul Sănătăţii: Ar fi util ca medicii să consilieze femeia care doreşte să facă avort

"Considerăm util ca medicii să stea de vorbă cu femeile care ar vrea să facă avort, înainte de intervenţie. Să le explice în ce constă intervenţia şi care sunt riscurile aferente. Să le dea un timp în care să reflecteze asupra deciziei privind întreruperea sarcinii, să discute cu soţul sau cu familia, cu cei apropiaţi", a spus secretarul de stat.

Totodată, Irimie a subliniat că nimeni nu poate interzice unei femei să facă întrerupere de sarcină. "Nimeni nu poate interzice unei femei să facă avort, după ce a fost consiliată, întrucât ar fi încălcat dreptul pacientului", a mai spus secretarul de stat.

Precizările reprezentantului ministerului vin după ce deputaţii Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu au iniţiat un proiect de lege pentru înfiinţarea funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină.

Potrivit iniţiatorilor, România se confruntă cu o acută lipsă de informare şi educaţie asupra consecinţelor avortului, aceasta fiind şi una dintre cauzele pentru care România are o rată foarte mare a avorturilor, respectiv 520 la 1.000 de născuţi vii şi 115.000 de întreruperi de sarcină în 2009, potrivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, se arată expunerea de motive a proiectului legislativ.

Consilierea pentru criza de sarcină poate fi făcută de medic, psiholog sau asistent social, se mai arată în proiect.

Medicul care a depistat sarcina este obligat să informeze femeia că nu poate face avort fără dovada unui cerificat de consiliere emis în cabinetul de consiliere pentru criza de sarcină, prevede aceeaşi propunere legislativă. Consilierea se va realiza prin cel puţin o şedinţă, în funcţie de voinţa gravidei. De asemenea, gravida poate avea o perioadă de gândire de cinci zile în care să reflecteze la sfaturile primite de la medic, psiholog sau asistentul social din centrul de consiliere.

Medicul ginecolog nu poate efectua întreruperea voluntară a sarcinii fără dovada certificatului de consiliere, decât în cazul în care "continuarea sarcinii pune viaţa gravidei în pericol grav, iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel", se arată în proiectul deputaţilor PDL.

Proiectul este contestat de peste 20 de organizaţii neguvernamentale, care au solicitat Executivului să respingă propunerea legislativă privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, care, în opinia reprezentanţilor societăţii civile, își propune "manipularea deciziilor personale ale pacientelor".

Proiectul de lege condiționează accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la ședințe de consiliere şi își propune, în mod evident, manipularea deciziilor persoanele ale pacientelor, consideră reprezentanţii ONG-urilor.

Statisticile Ministerului Sănătăţii arată că rata avorturilor a înregistrat o creştere semnificativă între 1970 şi 1980, a scăzut în 1989, pentru ca în 1990 să fie înregistrat un maxim al întreruperilor de sarcină.

Astfel, în 1970 au fost 684,7 avorturi la mia de născuţi vii, în 1980 - 1.035,6, în 1989 - 522,5, iar în 1990 - 3152,6. Ulterior, rata avorturilor a scăzut de la an la an (1995 - 2124,9; 1997 - 1465,3; 1998 - 1141,1), tot peste o mie de avorturi la o mia de născuţi vii înregistrându-se până în 2003 inclusiv.

Din 2004, numărul cazurilor de avort a scăzut sub o mie la 1.000 de născuţi vii. Astfel, în 2004, rata avorturilor a fost de 883,4, în 2006 - 684,5, în 2007 - 639,1, în 2008 - 576,4; în 2009 - 522,6, iar în 2010 - 480,3.

Aceleaşi statistici ale Ministerului Sănătăţii indică faptul că, în intervalul 1970- 2011, peste 13.000 de femei au decedat prin avort şi risc obstetrical direct.

Cele mai multe decese materne prin avort au fost înregistrate în perioadele 1970-1979, cu 5.271 de cazuri la mia de născuţi vii, şi 1980-1990, cu 5.838 de decese la o mia de născuţi vii.