Meciul dintre Fiorentina şi Milan a fost perceput ca fiind unul de capitală importanţă pentru ocuparea locului 4 în Italia, ultimul cu viză pentru Liga Campionilor. Dar de unde neapărat ideea că doar una dintre cele două echipe va avea câştig de cauză? Podiumul chiar este bătut în cuie?

În ciuda unei plasări deocamdată meritorii, locul trei pentru Juventus mi se pare că îi depăşeşte posibilităţile. Poate fi surprinzătoare o asemenea afirmaţie despre cea mai titrată echipă pe plan intern din Italia, dar eu cred că actualul Juve obţine maximum cu minimum de resurse, ceea ce e bine în fond, dar înseamnă şi că perspective de mai bine nu prea există, cel puţin nu în acest sezon. Lipsită de resursele obişnuite, după un sezon de Serie B şi o absenţă de doi ani din Liga Campionilor, marea victorie a lui Juve a fost păstrarea câtorva piese de bază. Numai că Del Piero şi Nedved nu mai sunt câştigătorii Balonului de Aur de odinioară. Practic, Trezeguet este cel care ţine steagul sus. Buffon, simbolul din poartă, are probleme serioase de sănătate, iar Camoranesi a ajuns să facă naveta între teren şi banca de rezerve, după o suită de accidentări. Faţă de trupa veche, au fost aduşi unii jucători buni, dar ieftini, întrucât şi-au depăşit apogeul carierei (Grygera, Salihamidzic). În apărare a ajuns titular de drept Legrottaglie, care a fost dat de rău şi apoi adus înapoi de bun. Cu asemenea jucători se poate parcurge doar un sezon echilibrat, fără acute. În această perioadă de tranziţie, tot ce speră alb-negrii de la această generaţie este o clasare de Liga Campionilor, ceea ce le-ar permite permite oficialilor torinezi, în contul veniturilor ulterioare, primenirea adevărată a lotului. Dar până atunci, pentru Mutu, Juve e o pâine de mâncat! Ca şi acum doi ani...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Viziune în alb şi negru.

Comentarii