Google
 
sâmbătă, 5 mar 2011 - Anul XVI, nr. 53 (4651)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6559 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9517 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video

Cum să-ţi determini copilul să mănânce (I)

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

 

Mulţi părinţi se plâng de faptul că al lor copil nu mănâncă. Nu am nici eu norocul de a avea ambii copii mâncăcioşi, am avut norocul de a avea copii la extreme. Fetiţa mea are 14 kg la 5 ani, a mâncat mereu puţin şi preferenţial, dar ea a avut la naştere, deşi la termen,1400 grame şi a fost mereu mai „specială” din acest punct de vedere, chiar şi pentru medici. Băieţelul meu are 15 kg la aproape 3 ani, însă întrebările lui preferate sunt: „Ce mănânci? Ce-ai băgat în gulă?” şi „Asta e de mâncale?”

De cele mai multe ori părinţii spun despre copil că nu mănâncă destul, nu mănâncă ce trebuie, nu mănâncă legume sau nu mănâncă tot. Unii se plâng de faptul că mâncatul are loc doar la televizor, doar cu toate jucăriile pe masă, doar alergând după el cu linguriţa prin casă sau în diferite alte condiţii mergând până la ... doar cu maşina de spălat pornită.

Cum să facem copilul să renunţe la astfel de ... obiceiuri? Haideţi să o luăm cronologic.

Ne hotărâm ce să facem de mâncare. Ce-ar fi să hotărâm uneori acest lucru împreună cu copilul? Putem să consultăm o carte de bucate cu imagini atrăgătoare, existând şi cărţi de bucate speciale pentru copii, sau chiar să căutăm pe internet astfel de reţete, împreună cu copiii mai mari. Din când în când putem să îl întrebăm ce fel de mâncare i s-a părut lui interesant la grădiniţă, la bunici sau în vizită la prieteni şi să încercăm şi noi acelaşi fel.

După ce ne hotărâm ce anume gătim, mergem la cumpărături. Am putea să mergem împreună cu copilul în piaţă sau la supermarket. Să facem în avans o listă cu tot ceea ce avem nevoie şi să o consultăm pe măsură ce achiziţionăm tot ce ne trebuie. În afară de asta putem să îi dăm detalii despre produsele pe care le vede sau putem cumpăra şi alte lucruri interesante care nu sunt pe listă ... pe care le vom mânca pe lângă felul principal sau le vom găti data viitoare.

Acasă putem să îl implicăm şi pe el în pregătirea mesei. Să îl lăsăm să „ne ajute”, să exploreze, să pună mâna, să guste, să miroasă, să amestece, să privească, să vină cu idei. Putem să îi cerem să pună farfuriile pe masă, să aranjeze tacămurile sau să aleagă şerveţelele.

Dacă nu îl implicăm în pregătirea mesei avem libertatea de a-l chema la masă într-un mod atractiv, comic sau inedit. În orice caz să avem grijă când şi cum facem această chemare la masă pentru a nu provoca reacţii de respingere. Dacă îl chemăm pe copil la masă când el e în mijlocul unui joc interesant nu va vrea să vină iar dacă vom insista sau îl vom obliga să o facă, cu siguranţă mâncatul nu îi va face plăcere şi din start va spune că mâncarea nu are gust bun. Aşa că până şi chematul la masă se cere pregătit. E bine ca jocurile să fie încheiate, filmul terminat sau povestea citită până la capăt atunci când urmează masa. Iar chematul la masă să se schimbe din când în când, să nu fie mereu acelaşi şi nici spus pe un tot autoritar „La masă! Acuma!” şi nici neutru „E gata masa!”. Ce-ar fi ca din când în când să spuneţi: „Supa vă aşteaptă în farfurie!”, „Tocăniţa a spus că abia aşteaptă să fie mâncată”, „Morcovul s-a împrietenit cu cartoful la tine în farfurie, vrei să vezi?”

De asemenea curiozitatea copilului poate fi crescută prin întrebări de genul: „Ce culoare crezi că are mâncarea ta de azi?” „Ce crezi că am pus azi în mâncare?” „A cui mâncare preferată crezi că e asta?”

Ca şi principii generale e bine să mâncăm împreună cu copiii noştri şi acelaşi fel de mâncare pe care îl mănâncă şi ei. Nu să le punem noi lor mâncarea pe masă şi să stăm lângă ei până termină de mâncat sau să îi hrănim, în timp ce noi nu mâncăm nimic. Dacă vrem să avem un copil atras de mâncare e bine să mâncăm (cu poftă!) ceea ce mănâncă şi el, în acelaşi timp. E valabil pentru oricine are grijă de copil, dar mai ales părinţii sunt cei care dau un exemplu puternic copiilor lor prin comportamentul lor. Dacă noi nu mâncăm dimineaţa dar le cerem lor să o facă, nu vom fi prea convingători. Dacă nu-i lăsăm să mănânce în faţa televizorului, dar noi o facem, nu ne vor asculta deloc. Dacă noi avem anumite preferinţe alimentare, dar le cerem lor să mănânce ceea ce nouă nu ne place, nu vom avea succes. 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum să-ţi determini copilul să mănânce (I).
 Vizualizări articol: 1892 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 4 voturi
Cum să-ţi determini copilul să mănânce (I)5.054

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei