Sindromul postcolecistectomie

Sindromul postcolecistectomie reprezintă prezența simptomelor digestive după colecistectomie. În general, această afecțiune este doar un diagnostic preliminar și trebuie identificată etiologia exactă a acuzelor prin investigații paraclinice. Cauza primordială este reprezentată de tulburările fluxului biliar apărute datorită dispariției funcției de rezervor a vezicii biliare. Aceasta poate conduce la două tipuri de probleme: reflux important de bilă în esofag și stomac cu apariția esofagitei sau gastritei și cantitate excesivă de bilă în partea inferioară a tubului digestiv cu apariția sindromului diareic și a durerilor abdominale. Este o patologie frecventă care apare la circa 10-20% din pacienții operați de colecist și care afectează semnificativ calitatea vieții.

Sindromul postcolecistectomie include o gamă largă de simptome care pot reprezenta fie persistența simptomelor de dinainte de operație (frecvent în cazul colecistectomiilor efectuate fără indicație adecvată), fie pot fi acuze noi de tip biliar, apărute după intervenția chirurgicală, fie pot fi determinate de excesul de bilă secundar operației. Astfel, pacienții pot acuza: pirozis (arsuri retrosternale), regurgitații acide sau amare, durere sau arsură epigastrică, colici biliare, grețuri, vărsături bilioase, meteorism abdominal și diaree. În formele severe pot apărea febra, icterul, semne de sepsis sau de pancreatită acută care pot pune în pericol viața pacientului și necesită evaluare în urgență și posibil internare.

Explorările paraclinice care pot fi necesare pentru identificarea cauzei exacte a simptomelor încadrate în sindromul postcolecistectomie sunt extrem de numeroase datorită multiplelor etiologii care pot determina acuze similare. În general, se începe cu un consult de specialitate, probe biologice (hemoleucogramă, analize hepatice, pancreatice) și o ecografie abdominală pentru excluderea celor mai frecvente cauze. Radiografia toracică poate fi utilă pentru eliminarea unor patologii pleuro-pulmonare. Endoscopia digestivă superioară poate evidenția un ulcer, modificări mucoase inflamatorii sau leziuni ampulare. Uneori pot fi necesare colonoscopia, computer tomografia, colangiografia prin rezonanță magnetică sau chiar colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (în scop diagnostic și terapeutic). Din păcate, la circa 10-15% din cazuri nu poate fi identificată etiologia exactă chiar după investigații extensive.

Tratamentul medicamentos trebuie să fie administrat pentru cauza cea mai probabilă a simptomelor: inhibitori de pompă de protoni pentru esofagită/gastrită, antispastice sau antidiareice pentru sindromul de intestin iritabil, blocanți ai canalelor de calciu sau nitrați pentru tulburări de motilitate ale sfincterului Oddi. Uneori, în formele severe, complicate pot fi necesare proceduri terapeutice intervenționale: endoscopice sau chiar chirurgicale.

Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290955