Cum a fost salvata Cetatea de Scaun a Sucevei de cutremurul din 1977

Cetatea de Scaun a Sucevei, aşa cum a arătat ea în ultimele decenii, este rodul unei munci de 15 ani din „epoca de aur” a comunismului. A fost o perioadă în care s-a investit mult în monumente istorice, după care, brusc, în 1977, toate lucrările de acest gen au fost sistate. Practic, cea mai mare parte din ceea ce este peste linia albă de pe ziduri, care delimitează originalul de porţiunile reconstruite, a fost ridicat în acea perioadă.

În 1962, cetatea era o ruină din care localnicii au cărat piatră

Marile lucrări de consolidare şi restaurare de la Cetatea de Scaun a Sucevei au debutat în anul 1962. Înainte de debutul lucrărilor, cetatea era departe de forma pe care avea să o aibă ulterior. Era o ruină din care timp de zeci de ani localnicii au luat piatră pentru case şi anexe gospodăreşti.

Lucrările au fost coordonate iniţial de arhitectul Nicolae Diaconu, urmat mai apoi de arhitectul Virgil Antonescu şi de mai tânărul său discipol, arhitectul Gheorghe Sion. Doar ultimul mai este astăzi în viaţă.

Arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Bucovinei şi care în 2010 a fost declarată cetăţean de onoare al municipiului Suceava pentru contribuţii deosebite la cercetarea arheologică, a lucrat ca ghid la Cetatea de Scaun a Sucevei în ani 1972-1973, iar ulterior, din 1974, după ce a fost promovată, a continuat activitatea de ghid atunci când la Cetatea de Scaun a Sucevei ajungeau grupuri mari de turişti.

„Am zidit şi eu aici, când aveam perioade fără activitate de ghid, dădeam o mână de ajutor”, ne spune Paraschiva Victoria Batariuc, când ajungem la Cetatea de Scaun a Sucevei. Aceasta cunoaşte îndeaproape istoria Cetăţii, despre care a scris şi o carte publicată în 2004: “Cetatea de Scaun a Sucevei – monografie”.

Ceauşescu şi-a pus în cap să reconstruiască cetatea, după o restaurare scenografică

Fonduri pentru lucrări au existat, ne spune arheologul, însă calitatea materialelor folosite a fost proastă, specifică epocii.

Au fost şi momente când Cetatea de Scaun a fost la un pas de a fi transformată într-un fals de prost gust, din cauza unor ambiţii venite de la cel mai înalt nivel. De la Nicolae Ceauşescu adică, cel pe care nimeni nu îndrăznea să-l contrazică.

„Prin 1975, Nicolae Ceauşescu a visat să refacă Cetatea de la Suceava şi Curtea Domnească de la Târgovişte. De unde i-a venit cu Cetatea de Scaun? Prin 1970, la Şcoala de Arhitectură, o domnişoară a făcut un proiect de restaurare scenografică, pentru teatru-film a Cetăţii de Scaun. Foarte frumos colorată, minunată şi a fost expusă la Facultatea de Arhitectură la nişte ferestre mari. Planşele s-au bucurat de mare succes. A trecut nu ştiu cine pe acolo şi i-a spus lui Ceauşescu că au fost găsite planuri cu întreaga Cetate. Imediat şi-a pus în cap că aşa trebuie făcută Cetatea de Scaun a Sucevei. Până la urmă, cetatea a fost ferită că a venit cutremurul din 1977”, spune Paraschiva Victoria Batariuc.

Noiembrie 1977: “Când ne-au citit nota telefonică, toţi am izbucnit în plâns”

În noiembrie 1977, când lucrările erau în toi, s-a dat un telefon care a căzut ca un trăsnet peste cei care lucrau la Cetatea de Scaun a Sucevei. Lucrările se sistează.

„Era 27 sau 28 noiembrie. Eu aşteptam acolo o delegaţie, a sunat telefonul şi s-a primit o notă telefonică. <Astăzi, Direcţia pentru Patrimoniu Cultural Naţional s-a desfiinţat, lucrările vor continua până în februarie, veţi pregăti şantierul pentru conservare>. Deodată pe feţele noastre au curs lacrimi. Când ne-au citit nota telefonică, toţi am izbucnit în plâns”, a povestit arheologul.

Cum a ajuns cuplul dictatorial să tragă concluzia că s-a făcut risipă

În mod cert, pagubele mari provocare de cutremurul din martie 1977 şi criza în care se afla ţara au contribuit la această decizie. Au existat însă şi alţi factori care este posibil să fi influenţat cuplul de dictatori. Risipa care, au tras ei concluzia, s-ar fi făcut la monumentele istorice.

Victoria Batariuc ne-a spus care erau zvonurile care circulau la acea vreme şi care este posibil să fi avut o doză de adevăr: „În 1977, Putna era în restaurare, se lucra, iar Elena Ceauşescu îl întreabă pe un responsabil cât a costat construirea chiliilor. Respectivul a crezut că ea se referă la toată restaurarea, cu tot cu biserică, cu muzeu, şi zis 10 milioane. <Şi câţi oameni stau în chilii?>, a întrebat ea. <17>, i s-a răspuns.

O altă versiune este că soţii Ceauşescu s-au dus la Mănăstirea Neamţ, iar maica stareţă a spus <Domnule secretar general, bine că aţi venit, că toţi mănâncă la noi şi numai dumneavoastră nu>”.

Cu alte cuvinte, cei doi dictatori ar fi tras concluzia că investiţiile nu se justifică şi se face mare risipă.

S-a lucrat cu materiale, în special cărămidă, foarte proaste

La mai bine de 35 de ani de la sistarea marilor lucrări din acea perioadă, o întrebăm pe Victoria Batariuc dacă ar fi fost bine ca acestea să fi continuat. Raportat la standardele de azi, aspectul este discutabil.

„Cetatea ar fi arătat a ruină onorabilă dacă se mai lucra, dar având în vederea calitatea execrabilă a materialelor folosite, cărămidă extrem de proastă în special, e discutabil dacă era bine sau dacă era rău”, spune arheologul.

Proiect de restaurare a cetăţii din 1978, rămas la stadiul de machetă

După cum am amintit, Gheorghe Sion este al treilea şi ultimul arhitect care a coordonat lucrările de la cetate din anii '60 şi '70 ai secolului trecut.

Arhitectul a activat în cadrul Direcţiei Monumentelor Istorice din noiembrie 1968, imediat după terminarea facultăţii, şi a lucrat numai în domeniul monumentelor istorice. În această calitate a colaborat la lucrări de la mai multe monumente istorice din judeţ, iar la Cetatea de Scaun a Sucevei şi la Curtea Domnească a fost şef de proiect.

„Am fost adoptat de colectiv şi mai ales de Virgil Antonescu, al doilea arhitect la lucrările de la Cetatea Suceava. Am lucrat la toate proiectele lui, inclusiv la Cetatea de Scaun a Sucevei, începând cu 1970. După 1974 am rămas eu arhitect-şef la Cetatea Sucevei. În cadrul proiectului s-a lucrat pe părţi, pe măsură ce erau fonduri şi se puteau face cercetări parţiale şi degajări. Cercetarea era asigurată de Academia Română, prin Institutul de Arheologie Bucureşti”, ne-a declarat Gheorghe Sion.

El ne-a spus că după 1977 a mai existat un proiect de reconstituire a Cetăţii Sucevei după schiţele proprii.

„În 1978-1979 a existat un proiect de reconstituire a Cetăţii de Scaun după ce Ceauşescu se supărase în 1977 că s-au cheltuit prea mulţi bani la Cetatea Sucevei. A rămas doar macheta proiectului, la muzeu, că bani nu s-au mai dat”, ne-a declarat Gheorghe Sion.

Scurt istoric al Cetăţii de Scaun a Sucevei. „Cetatea lui Ştefan”, construită de Petru I Muşat

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru I Muşat, cel care a mutat capitala ţării Moldovei de la Siret la Suceava. După cum arată Victoria Batariuc în monografia scrisă în 2004, încă de la început rolul cetăţii era cel de fortăreaţă pentru adăpostul familiei domnului şi al apropiaţilor săi, în timp ce pentru locuit în restul timpului exista Curtea Domnească.

Cea mai veche menţiune documentară a Cetăţii de Scaun a Sucevei este din 11 februarie 1388.

Chiar dacă Cetatea de Scaun nu a fost ridicată de Ştefan cel Mare, de numele lui se leagă edificarea celei de a doua incinte exterioare – lucrări care au sporit considerabil capacitatea de rezistenţă – dar şi ample lucrări de amenajare interioară. Lucrările de amenajare şi perioada de glorie care a coincis cu epoca Ştefan cel Mare fac ca tradiţia populară şi marele public să numească fortificaţia „Cetatea lui Ştefan cel Mare”.

În perioada marelui domnitor, Cetatea a rezistat asediilor conduse de sultanul Mahomed al II-lea, în 1476, şi a polonilor, în 1497.

Secolele zbuciumate ale cetăţii

La scurt timp după moartea lui Ştefan cel Mare gloria cetăţii apune. Primul moment crucial a fost în septembrie 1538, când cetatea a fost ocupată de oştile lui Soliman Magnificul.

A urmat un mare asediu în 1563, în timpul domniei lui Despot Vodă. Acest asediu a avut urmări nefaste asupra Cetăţii de Scaun a Sucevei, care, suferind stricăciuni însemnate, a fost abandonată, iar capitala ţării a fost mutată la Iaşi.

Cetatea a fost refăcută la sfârşitul secolului XVI, în timpul domniei lui Ieremia Movilă, dar mai ales la mijlocul secolului XVII, în timpul lui Vasile Lupu, „al treilea constructor al cetăţii”. El a adus modificări multe, după gustul vremii.

Strălucirea cetăţii se stinge din nou în 1653, când noul domn al Moldovei, Gheorghe Ştefan, cu ajutor polon şi transilvănean, asediază şi cucereşte Cetatea de Scaun a Sucevei.

Cetatea a fost distrusă din nou în 1675, din ordinul turcilor, iar ceea ce se mai păstra a fost distrus de un mare cutremur, în 1683.

Zidurile ruinate, ce a mai rămas, au fost acoperite de moloz şi pământ. Apoi piatra a început să fie cărată de localnici, pentru construcţia de case.

Un arhitect austriac a scos la lumină zidurile cetăţii

La sfârşitul secolului XIX, din iniţiativa arhitectului Karl A. Romstorfer, conservator din partea Imperiului austro-ungar pentru Bucovina, cu sprijinul important al unor intelectuali suceveni, la Cetatea de Scaun au început ample lucrări de degajare a zidurilor de pământ şi molozul care s-au depus după distrugerea din 1675.

„Ca urmare a acestor prime lucrări au ieşit la iveală cantităţi impresionante de obiecte, de mare diversitate. De aici, din prima etapă a lucrărilor, 1895-1904, s-a format nucleul colecţiilor muzeului orăşenesc Suceava, instituţie deschisă în vara lui 1895”, arată în cartea sa Victoria Batariuc.

În anul 1951, la Suceava a fost organizat, sub conducere profesorului Ioan Nestor, primul şantier-şcoală de arheologie medievală românească. Următoarea etapă importantă au fost lucrările de consolidare şi restaurare din anii 1962-1977.

Cisterna de apă din cetate

Un aspect interesant ieşit la iveală în timpul lucrărilor din 1962-1977 este legat de curtea din interiorul cetăţii de azi, acolo unde au loc de regulă evenimentele artistice din cadrul manifestărilor de la cetate.

Muzeograful dr. Paraschiva Victoria Batariuc a rememorat: „În timpul săpăturilor, în această zonă, până aproape de stejari, a apărut un hău imens. Aici este posibil să fi fost o cisternă de apă, era până la urmă vorba de o cetate şi era nevoie de rezerve de apă. Acest depozit a fost astupat din vremea lui Vasile Lupu. S-a ajuns la concluzia asta după ce în umplutura cu pământ au fost găsite fragmente de farfurii chinezeşti datate 1623-1627. S-a mai săpat până la şase metri şi jumătate, iar apoi nu s-a mai coborât, că se temeau responsabilii să nu se dărâme zidurile. Ne fugea pământul de sub picioare”.

Stejarii din Cetatea Sucevei, plantaţi pentru a marca Unirea Bucovinei cu România

O poveste interesantă este legată şi de stejarii din curtea interioară a cetăţii.

„Aceşti stejari au fost plantaţi pe 28 noiembrie 1918, pentru a marca Unirea Bucovinei cu România”, ne-a relatat Victoria Batariuc.

În incinta cetăţii de azi se găseşte şi o bucată mare de zid prăbuşită.

„Cel mai probabil acest zid s-a prăbuşit la cutremurul din 1683, un mare cutremur care a adus degradări importante cetăţii”, a mai spus muzeograful.

Cetatea se află astăzi în plin proces de restaurare şi consolidare

În momentul de faţă, Cetatea de Scaun a Sucevei se află într-un amplu proces de restaurare şi consolidare, lucrările realizându-se cu fonduri europene prin Programul Operaţional Regional. Este vorba de un proiect în valoare de 52,6 milioane de lei, promovat de Consiliul Judeţean, în parteneriat cu Primăria Suceava. Lucrările, care sunt executate de un consorţiu al cărui titular este firma General Construct, ar urma să fie finalizate în anul 2015.

Pe lângă partea de restaurare, deosebit de importantă este cea de consolidare, având în vedere alunecările de teren care pun în pericol cetatea. Proiectul mai prevede refacerea şi amenajarea căilor de acces, lucrări pentru asigurarea iluminatului exterior şi interior, amenajarea de locuri de parcare, intervenţii pentru amenajarea zonei de protecţie, precum şi reamenajarea şi construcţia utilităţilor anexe.