Historia Sacra - Masacrul de la Lunca

  Între 28-31 martie 1941, Curtea marțială a Armatei a 12-a sovietice a Districtului militar special Kiev, aflată în ședință de judecată la închisoarea Cernăuți, pronunța condamnarea la moarte a 12 persoane și a altor 38 la câte 10 ani de pușcărie în lagărele Gulagului sovietic. Pentru neîntrerupta lor pomenire veșnică, cât și pentru înmulțirea prieteniilor noastre duhovnicești cu ei dar și cu toți cei din Țara de Dincolo, redăm heruvimicul lor pomelnic: condamnații la moarte - Ion Boiciuc, Florea Bujeniță, Ion Cudla, Toader Eremie, Ștefan Guraliuc, Petru Guzma, Grigore Medvidi, Vasile Moraru, Vasile Morărean, Vasile Tihon, Ion Toderean, Ilie Voronca; condamnații la închisoare- Dumitru Antonovici, Gheorghe Bezerdean, Nicolae Chelbea, Nicolae Chificeac, Gheorghe Crăiuță, Iacob Doroș, Ion Găină, Ștefan Gnatiuc, Radu Goghincean, Vasile Gorda, Ilie Gorenciuc, Nestor Gorenciuc, Constantin Gostiuc, Toader Gudima, Gheorghe Horoșinschi, Mihai Goroșinschi, Domnica Ioneț, Elena Ioneț, Zaharia Ioneț, Dumitru Mamolea, Ion Mamolea, Ilie Morărean, Nicolae Paulovici, Florea Petriuc, Dumitru Petriuc, Ieremia Petriuc, Ilie Petriuc, Toader Petriuc, Nicolae Polișciuc, Constantin Podeț, Vasile Popovici, Iacob Rață, Maria Salahor, Ion Sanduleac, Ștefan Serefincean, Gheorghe Strateiciuc, Ilie Tcaciuc, Dumitru Zaharciuc. Pentru pomenirea lor veșnică de către îngeri și generațiile de azi și următoare, s-au ridicat sfinte Troițe și cruci memoriale în localitățile Lunca și Mahala, unde periodic sunt organizate slujbe de pomenire și manifestări comemorative, la care an de an delegații ale sfintei mănăstiri Putna au ostenit misionar și apologetic pentru o inconfundabilă mărturie și pedagogie jertfelnică românească.

 Puțin despre idolatria globalismului comunist. Doctrina lui Karl Marx nu a avut nimic original la momentul nășirii ei, deoarece s-a înscris în curentul nihilist dominant al secolului al XIX-lea, când omul descoperise mijloacele de a-și cuceri libertatea, în special datorită științei ridicate la rang de zeu profan al revoluției industriale, al cărei denigrator s-a dorit a fi arogantul și egolatrul filosof materialist. Tocmai din această perspectivă, ”Dumnezeul scolastic„ pe care-l propovăduia creștinismul occidental a devenit un obstacol, trebuia să I se proclame moartea pentru ca eliberarea promisă să sosească, datorită emancipării cugetelor și a forțelor de producție. Istoria ne-a demonstrat cum idolatria marxismului ateu a bulversat viața a trei părți din omenire și a subjugat legiuni de spirite alese în ultimul secol. De asemenea, utopia marxistă s-a folosit de terorismul dictaturilor și a grăbit procesul istoric de secularizare și desacralizare al umanității, proces de îndepărtare încetul cu încetul de credințele ancestrale pentru credințe și ideologii reunite în Mișcarea New Age. Marx profețea despre refluxul religios al lumii reale, iar Fr. Engels, primul marxist, declama că religia creștină a devenit din ce în ce mai mult apanajul claselor conducătoare, folosit de ele ca un frâu pentru clasele inferioare. S-a confecționat confuzia dintre credința religioasă și oprimarea celor slabi de către cei puternici, a celor nevoiași de către cei bogați, pentru a justifica originea violenței revoluționare comuniste împotriva religiilor (conform lui Stephane Curtois, Dictionaire du communisme, Larousse, 2007, p. 483 și Jean Meyendorff, Biserica ortodoxă ieri și azi, Editura Anastasia, 1996, p.104)). Iar Lenin în 1913, cuprins de demența terorii, decreta că orice idee religioasă, orice idee despre orice dumnezeu este cea mai crasă abjecție…, cea mai primejdioasă și cea mai respingătoare molimă; milioane de păcate, josnicii, silnicii și molime de natură fizică sunt mai puțin primejdioase decât rafinata, spirituala idee de dumnezeu, care apare în cele mai elegante veșminte ideologice (apud Opere Complete, Editura Politică, vol.48, 1968, p.253).

 Aceste scripturi malefice și demonice au întreținut existențial și ”ontologic” regimurile de dictatură atee, antiumane și anticreștine, care cotropeau și distrugeau metodic țările cucerite de URSS, și tot ele sunt la originea deportărilor masive și a măcelurilor antiromânești de la Lunca, de la Fântâna Albă, din Nordul Bucovinei, din Ținutul Herța și din Basarabia, pământuri latine, pline de glorie românească. Tot ele sunt responsabile de comunizarea României după 23 august 1944. Bucovina a fost și rămâne râvnită de străini hulpavi și răpitori, pentru că Bucovina a devenit încă de la 1774-1775 un pământ al făgăduinței, un Canaan al latinității moldave, latinitate programată neîntrerupt la suprimare și extincție totală, atât de austrieci, cât și de regimurile de ocupație sovietică și post sovietică. Așa se face că la 1875 romanitatea statistică (nu și cea reală) a Bucovinei era de nerecunoscut : 221.726 români, 202.700 ruteni și 43.474 germani. Sunt cifre de anecdotă adevărată, care relevă că românii - recunoscut ca cel mai prolific popor din Europa sec. XIX- s-au înmulțit de 3 ori, ucrainenii de 40 de ori și germanii de 20 de ori.!!!? Aceste proporții nu cunoaște nici o statistică din lume! Jertfe ziditoare de renaștere a credinței românești sunt martirii de la Lunca din 6 și 7 februarie 1941. Astăzi, prin sângele curat vărsat de ei, Bucovina obosită, zdruncinată și risipită prin pustiile Siberiei, vitregită, îi evocă și îi mărturisește la un loc cu toată Țara, dar își reafirmă una din scripturile ei fondatoare: pe aici au trecut legiunile romane!

Dacă la începutul acestor rânduri, norul negru din văzduhul Bucovinei ocupate samavolnic - huruitul sinistru și lugubru al îngerilor morții care însoțeau armata sovietică, descris de martorul Vasile Ilica din Broscăuții Noi, a putut reda profunzimea realității spirituale a războiului Imperiului sovietic al Răului cu Adevărul Răstignit din pământul Bucovinei, în finalul acestei mici cronici de sinaxar alăturăm unul din puternicele elementele de taină spirituală de care dispuneau și încă dispun românii bucovineni , în Calvarul lor prin Istorie, pentru a învinge Răul în timp și în spațiu, dar în carnea și în trupul lor pecetluite hristic. Este vorba de arma rugăciunii, rugăciune rostită în genunchi de țăranul Vasile Timeș din Cupca și repetată de toți cei aflați în coloanele de refugiați: „Doamne Dumnezeul nostru, ființă prea înaltă, nefăcută, neînchipuită, fără de început și fără de sfârșit, Tu ce ai zis și ai făcut toată făptura și dai viață zidirilor Tale, iar prin a cărei puteri se mișcă libere toate vietățile de pe pământești le hrănești până în crăpăturile pietrelor; nu întoarce fața Ta de la noi și ne mântuiește, că Tu ne-ai zidit și numai Tu ne poți mântui. Ascultă Atotputernice, lacrimile noastre și ne ajută să scăpăm de stăpânirea păgână care ne chinuiește și ne distruge biserica Ta. Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Sfântul Duh, Treime Sfântă Mărire Ție- Amin.”

  Dacă dintr-o neștiută rânduială dumnezeiască, înțelegem oarecare asemănări cu vremurile pe care le străbatem și noi, cei de astăzi, în plină agresiune anti identitară și neomarxistă, să alergăm la puternicele și tainicele arme spirituale pe care le are Biserica lui Iisus Hristos, strămoșească și românească, Biserică Română care este reprezentată astăzi în Bucovina de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

Pr. Prof. Mircea BEJENAR