Monumentele românești interbelice din orașul Cernăuți

      Monumentul Unirii.După Războiul de Reîntregire şi înfăptuirea României Mari, la Cernăuţi, în capitala Bucovinei, care a revenit la trupul ţării prin decizia delegaţilor întruniţi la Congresul General al Bucovinei (desfăşurat în Sala Sinodală, Sala de Marmură a Palatului Mitropolitan, la 28 noiembrie 1918), unde s-a votat unirea necondiţionată a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României, s-a ridicat un monument spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii.

Pentru realizarea acestuia, s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția Principelui Carol, având ca membri pe academicianul Ion Nistor, generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a – căruia i-a aparținut ideea ridicării acestui monument) şi doctorul Ion Jianu.

Comitetul de iniţiativă a colectat timp de un an 297.277,35 lei, bani ce au fost depuşi la mai multe bănci din Cernăuţi. Ulterior, din banii colectaţi de domnul Doru Popovici pentru castelul de vânătoare, adică din 4.000.000 lei, au fost alocaţi pentru Monumentul Unirii doar 46.000 lei.

Lucrările de amenajare au preocupat toate cercurile locale, deoarece monumentul urma să fie amplasat în mijlocul Pieței Unirii, transformată într-un impozant parc de trandafiri. Însă din cauza faptului că pe acel loc se afla un crucifix catolic, acesta trebuia mutat în altă parte a orașului. După ce începuseră lucrările de amenajare, în urma nemulțumirilor comunității catolice, lucrările au fost oprite până la identificarea unei soluții. Respectiv, acest crucifix avea să fie mutat pe locul unei viitoare biserici a iezuiților.

     Monumentul amplasat pe esplanada din faţa Primăriei Cernăuţi, a fost opera comună a mai multor artişti, proiectul fiind conceput de arhitectul Ştefănescu şi sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară şi având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare. Ansamblul monumental se deschidea, pe latura stângă a zidului semicircular, cu un basorelief reprezentându-l pe domnitorul Dragoş Vodă, descălecătorul de ţară, în luptă cu bourul, afişând totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din dreapta erau prezentate scene din luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti, precum şi un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. În spatele arcului de zid al complexului statuar, într-o reprezentare simbolică, un zimbru de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac (lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu).

Monumentul Uniriidin Cernauţi a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, după 6 ani de la intrarea Armatei Române în Cernăuţi. A fost momentul care a permis ca la 12 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român să adopte Legea fundamentală şi să constituie Guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, gest istoric căruia i-a urmat, în mod firesc, decizia Unirii cu Ţara. La inaugurarea monumentului au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand I şi Regina Maria, Principele Carol şi Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu, precum şi un însemnat contigent de personalităţi politice ca: miniştrii A. Văitoianu, I.Gh. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeţ, Alexandru Lapedatu, reprezetanţi ai înaltului cler: Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta şi ofiţeri superiori ai Armatei Române: generalii Prezan, Zadik, Coandă, Strătilescu, Ştefănescu, Mircescu, profesorii și elevii Liceului particular modern Emanoil Grigoriță din Cernăuți ş.a.

    Monitorul Oficial din 16 noiembrie 1924 publica următoarea informaţie privitor la dezvelirea monumentului: în dimineaţa zilei de Miercuri 11 Noiembrie, ora 10, trenul Regal soseşte în gara Cernăuţi în uralele mulţimii şi sunetele Imnului Regal. La ora 11.15 are loc în piaţa Unirii solemnitatea dezvelirii monumentului, în dreapta căruia este ridicată tribuna Regală. În faţa monumentului, Majestăţile Lor sunt înâmpinate de d. preşedinte al Consiliului cu membrii guvernului şi Înaltul Cler şi conduse în tribuna Regală în care ia loc membrii guvernului şi suitele Majestăţilor lor şi Alteţele lor Regale în timp ce un cor compus din 1.000 de persoane intonează un imn ocazional.

După o scurtă slujbă religioasă oficiată de către Mitropoliţii înconjuraţi de Înaltul Cler, ia cuvântul I.P.S.S. Mitropolitul Bucovinei. După I.P.S.S. ia cuvântul d. Nistor, ministrul Bucovinei. Apoi ia cuvântul d. general Ludovic Mircescu, comandantul diviziei VIII, care în numele Comitetului de iniţiativă şi de execuţie, predă monumentul d-lui primar al oraşului Cernăuţi. Urmează apoi d. Nicolae Flondor, primarul oraşului. La urmă d. dr. Ion Jianu, membru în Comitetul de iniţiativă.

Suveranul împreună cu întreaga sa suită, demnitari şi ofiţeri, au sosit cu trenul regal în gara din Cernauţi, fiind întâmpinaţi cu muzică militară de către primarul oraşului, Nicolae Gh. Flondor, care, potrivit tradiţiei, i-a primit cu pâine şi sare. După un serviciu divin oficiat la Catedrală de către noul Mitropolit al Bucovinei Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cetăţii Albe) s-au îndreptat cu toţii către Piaţa Unirii, unde se afla monumentul care a fost dezvelit chiar de către mitropolit.

Cu ocazia dezvelirii monumentului, Regele Ferdinand I menţiona: se împlinesc în curând 150 de ani de când prin nefaste împrejurări politice Moldova a fost crud ciuntită tocmai din partea aceea în care se făcuse descălicătoarea ţării şi unde se odihneau voievozi întemeietori. Ţara Moldovei a fost greu încercată prin pierderea unui ţinut aşa de bogat, locuit de o mândră şi vrednică ţărănime care prin toate vicisitudinele vremurilor a rămas şi astăzi temeiul etnic în această parte a ţării. Ca urmaş credincios al aceluia care şi-a pus ca deviză: tot pentru ţară, nimic pentru mine, când a sunat ceasul suprem al îndeplinirei dreptăţilor, în fruntea vitezei mele armate, am tras sabia pentru întregirea pământului strămoşeşc. Prin jertfele grele ale oştirii mele şi ale întregului regat, precum şi a vitejilor fii ai Bucovinei cari au alergat cu steagurile armatei mele, am ajuns să vedem unite în acelaş hotar toate ţările locuite de români. Domnia voastră, a-ţi avut bunul gând să înălţaţi acest monument pentru veşnica aducere aminte a acestor jertfe, precum şi a unirei la sânul patriei mume a celei mai frumoase şi scumpe părţi din vechea ţară a Moldovei. Cu deosebită dragoste am venit împreună cu Regina şi cu Principii Moştenitori spre a ne bucura cu toţii în acest ceas solemn şi în acelaş timp să ne plecăm sufletele către Atotputernicul şi să-L rugăm să ne însufle duhul păcii, îndepărtând dintre noi orice pismă şi neunire şi întărindu-ne în munca cea sănătoasă cu dreptate pentru binele obştesc şi înălţarea patriei.

Au urmat alte discursuri ale participanţilor, iar un cor, format din peste 1000 de elevi, a cântat un imn festiv a cărui muzică a fost compusă de către Alexandru Zavulovici, cel care a fost supranumit Schubert al Bucovinei. Au defilat apoi prin faţa M.S. Regelui muzica Regimentului 8 Vânatori de Munte, cohortele cercetaşe şi Uniunea foştilor voluntari, Arcaşii din Bucovina, populaţia Bucovinei după judeţe, invalizii de război şi, în ţinuta ireproşabilă, armata.

Monumentul nu a rezistat vitregiilor istoriei. A fost demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice care au ocupat şi nordul Bucovinei. Astfel, la 11.10.1940, reprezentantul Ministerului Artelor, căpitanul Simionescu, comunica Marelui Stat Major, prin scrisoarea No. 48.438, faptul că nu a fost evacuat Monumentul Unirii din Cernăuţi.Datorită unor informații transmise de Rezidentul Regal din Cernăuți la 30 iunie 1940, cunoaștem că în dimineața zilei de 28 iunie, au început să-și facă apariția pe străzile orașului grupuri de  tineri evrei și ucraineni, care priveau în batjocură plecarea convoaielor de refugiați.... Imediat după prânz. Cete de comuniști și tineri evrei și ucraineni au început să se maseze în Piața Unirii și pe str. Regele Ferdinand.... un grup de comuniști a spart placa comemorativă de pe Monumentul Unirii, încercând chiar – fără a reuși însă – să răstoarne grupul de bronz al monumentului. Același grup de persoane a arborat pe Monument steagul roșu, rupând și scuipând tricolorul românesc. La scurt timp, Monumentul Unirii a fost ridicat şi înlocuit cu un obelisc roşu de circa 30 metri înălţime, fiind noaptea iluminat de becuri multicolore. Obeliscul era împodobit cu chipurile lui Stalin, Molotov şi alţii.

După revenirea administraţiei româneşti în Cernăuţi, la 24 iulie 1941 pe locul unde s-a aflat Monumentul Unirii a fost ridicată o troiţă din lemn, iar mai târziu, pe acelaşi amplasament al pieţei din faţa Primăriei, a fost executată o replică a Monumentului Unirii. Din ziarul Bucovina aflăm că: frumosul monument naţional din Piaţa Unirii, îndepărtat de bolşevici imediat după invadarea oraşului, este pe cale de a fi refăcut. Lucrările conduse de arhitectul Primăriei Droniuc, sunt în curs. O parte a monumentului, cea esenţială (soldatul român şi o femeie, plângândă de bucurie, simbolizând Bucovina eliberată), a fost găsită după cercetări anevoiase. Restul monumentului încă nu s-a putut găsi. Cine ar avea cunoştinţă de locul, unde se află, e rugat să comunice imediat secretariatului general al Primăriei.

Deşi un an mai târziu elementul central al complexului monumental, statuia alegorică a Unirii, singura care a mai fost recuperată, a fost reamplasată pe soclu, în martie 1944 – după reocuparea Bucovinei de Nord de către Armata Roşie – monumentul a fost demolat din nou, iar urma sa a dispărut pentru totdeauna. S-a păstrat, şi se găseşte în patrimoniul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava, uricul de fundaţie purtând semnăturile Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria.

Distrus după 1944, în prezent un singur fragment al acestei opere de artă, şi anume zimbrul Moldovei strivind vulturul austriac, împreună cu două basoreliefuri care au aparţinut proiectului monumentului Unirii, se află expuse la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. De menţionat că, datorită hărniciei şi profesionalismului doctorului în istorie Mihai Aurelian Căruntu, se cunosc prevederile acelui act regal, care au fost publicate în revista Ţara Fagilor din ianuarie-martie 2002.

După ce a fost distrus de sovietici, peste vechiul postament a fost edificat un obelisc din piatră, înalt de circa 15 metri. În 1951, acest obelisc a fost schimbat cu statuia lui Lenin, demontată şi ea în 1992.

             Troiţa de pe locul Monumentului Unirii. Pe locul Monumentului Unirii, demolat de sovietici la ocuparea nordului Bucovinei şi a Basarabiei în urma ultimatumului dat României la 26-28 iunie 1940, a fost ridicată o troiţă din lemn, surprinsă de aparatul de fotografiat al lui Willy Pragher la 24 iulie 1941. Va urma.

Pr. Prof. Mircea BEJENAR