Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Troiţa funerară Eudoxiu Hurmuzachi. Deoarece crucea de pe mormântul marelui istoric Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuca era într-o stare deplorabilă, parohul comunei Cernăuca, preotul Gheorghe Sofianu, şi-a asumat iniţiativa de a ridica în locul ei o troiţă de stejar, constituind un Comitet de iniţiativă, în frunte cu prefectul Gheorghe Vântu.
Astfel, la 11 iulie 1934, preotul Gh. Sofianu publică un anunţ în ziarul Glasul Bucovinei, prin care face apel la contribuţii publice în scopul ridicării troiţei de stejar, contribuind personal cu suma de 500 lei. Contribuţiile urmau a fi publicate în paginile ziarului Glasul Bucovinei şi erau adresate dr. Leca Morariu, profesor universitar şi director al Teatrului Naţional din Cernăuţi.
În câteva luni de zile în jurul mormântului a fost ridicat un grilaj de stejar aşezat pe o temelie de beton, iar la căpătâi s-a aşezat troiţa de lemn, după cum a fost dorinţa lui Eudoxiu Hurmuzachi:la căpătâiul lui să străjuiască o cruce de lemn, simbolul credinţei şi al izbăvirii. Instalarea troiţei a coincis cu restaurarea radicală a bisericii din Cernăuca. Aşadar, la 8 noiembrie 1934, ora 13.00, în prezenţa ministrului Ion Nistor, generalului Stavri Cunescu, directorului general Giurgiu, a unui sobor de 12 preoţi în frunte cu episcopul Ipolit Vorobchievici, a fost sfinţită Troiţa de pe mormântul lui Hurmuzachi.
În cadrul acestui eveniment, ministrul muncii Ion I. Nistor menţiona: coincidenţa fericită între sfinţirea bisericii restaurate şi aşezarea Troiţei la căpătâiul marelui dispărut care de 6 decenii îşi doarme somnul de veci la Cernăuca, îşi are semnificaţia ei simbolică. Eudoxiu Hurmuzachi, în cursul laborioasei sale vieţi şi-a servit neamul şi şi-a apărat credinţa strămoşească fiind un sincer executor a testamentului politic pe care marele şi neuitatul său părinte Doxache Hurmuzachi îl încredinţase cu limbă de moarte fiilor săi şi neamului românesc întreg zicând: „Biserica Ţării noastre, e biserica ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletelor noastre. Deci vă jur pe Dumnezeu şi pe fericirea voastră şi pe tot ce aveţi mai preţios şi mai sfânt să fiţi urmaşi vrednici de părinţii şi străbunii voştri, ca să vă nevoiţi cu toată virtutea, nu numai să apăraţi drepturile, religiunea şi limba patriei voastre, ci să le lăsaţi urmaşilor voştri într-o stare şi mai înfloritoare decât le-aţi primit.” Testamentul venerabilului patriarh dela Cernăuca leagă toate generaţiunile ce s-au succedat dela moartea sa până cele ce vor veni în viitor. Să păstrăm deci cu sfinţenie limba, legea şi pământul strămoşesc. Împrejurări vitrege şi independente de voinţa marelui testator au adus cu sine ca tocmai în părţile Cernăucei, locul memorabilului congres al intelectualităţii româneşti dela 1848, limba, legea şi pământul să ne fie ameninţate. Reîncadrarea Bucovinei în hotarele Moldovei ne-a oferit şi ne oferă fericitul prilej de a trece la recuperarea celor înstrăinate.
Înfingerea noii cruci de stejar la căpătîiul lui Eudoxiu Hurmuzachi trebuie să marcheze începutul acestei politici de recuperare. Pământul dela Cernăuca într-o întindere de aproape 20 de fălci, de pe acea coastă a dealului ce se oglindeşte în valurile iazurilor unde refugiaţii politici dela 1848 se îndeletniceau cu vânatul de raţe sălbatice, a ajuns, prin stăruinţa Rectoratului şi largheţea spiritului înţelegător al Ministerului de Domenii, în proprietatea Universităţii Caroline din Cernăuţi pentru folosul studenţilor şi înlesnirea şi cultivarea calităţilor lor fizice şi sportive. Nimeni nu este mai chemat să intre în moştenirea aceasta, pentru a cultiva şi propaga virtuţile naţionale ale Hurmuzăcheştilor, ca generaţiile universitare din tinere în tot mai tinere. Culturii destoiniciei lor este închinat acest petec de pământ din moştenirea Hurmuzăcheştilor, ca să-l păstreze cu sfinţenie şi să se folosească de roadele lui pentru desăvârşirea lor fizică şi intelectuală.
Iată motivele pentru cari credem că ziua de 08 noiembrie 1934 în care, din toate părţile ţării am venit în evlavios pelerinaj la Cernăuca, va rămâne o zi memorabilă pentru vremurile viitoare. Prin restaurarea ctitoriei Hurmuzăcheştilor, prin înfigerea troiţei la căpătâiul neuitatului Eudoxiu Hurmuzachi şi prin luarea în posesie de cătră Universitate a acestui sfânt şi românesc teren, înţelegem să marcăm începutul unei ere noi de recuperare în sensul bardului dela Mirceşti, oaspe atât de frecvent al acestor meleaguri: Hai cu Domnul sfântul, haidem peste Prut, să luăm pământul care ş-am avut!
Ulterior, a luat cuvântul şi profesorul Maximilian Hacman arătând că sentimentele militate de Eudoxiu Hurmuzachi azi le trăieşte întreaga ţară. A urmat apoi profesorul Teodor Bălan, care a schiţat biografia lui Hurmuzachi. De asemenea, au luat cuvântul directorul Isopescu, în numele Liceului Eudoxiu Hurmuzachidin Rădăuţi, profesorul C.tin Loghin, în numele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina, şi domnul prefect Gh. Vântu, care a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru sprijinul acordat.
La eveniment au mai participat dr. Marmeliuc, părintele Avram, părintele Vasilescu, deputaţii Aurel Morariu, dr. Marcu, Ropcean şi Michelson, profesorii universitari Ghiorghiu, Loichiţă, Al. Ieşan, Florescu, Brătescu, Grămadă, Tarangul, Bănăţeanu, directorul bibliotecii universitare dl. Păunel, consulul Schellborn, notarul Dalinschi, dir. Wittner, mare proprietar Maria Rostoski, societăţile studenţeşti, reprezentanţii presei. Toţi oaspeţii au fost primiţi la biserică de parohul Sofian, iar în numele Consiliului comunal au fost salutaţi de notarul Nimigeanu. După încheierea solemnităţilor, a urmat un banchet dat de către doamna [preoteasa] Sofian şi domnul Rostoski.
Ca un curcubeu peste veacuri, prin grija profesorilor Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac din Cernăuţi, cu ajutorul Mănăstirii Putna, în data de 22 septembrie 2012 s-a slujit la Cernăuca (astăzi sub administrația Ucrainei), fostă moşie a familiei Hurmuzachi, slujba Parastasului pentru Eudoxiu Hurmuzachi şi familia sa. S-a marcat astfel deschiderea Colocviului Personalităţi bucovinene: Eudoxiu Hurmuzachi şi epoca sa. Bicentenar Eudoxiu Hurmuzachi. Au participat personalităţi ale vieţii culturale din România şi Cernăuţi.
Eudoxiu Hurmuzachi, istoric şi om politic român, alături de familia sa au fost pomeniţi sâmbătă, 22 septembrie 2012, printr-o slujbă de pomenire oficiată de arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, împreună cu alţi trei preoţi români şi ucraineni. S-a marcat astfel deschiderea unui colocviu organizat de mai multe instituţii: Editura Alexandru cel Bun şi Catedra de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea din Cernăuţi, Consulatul General al României la Cernăuţi, Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, Universitatea Bucureşti, Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina. Prin grija organizatorilor, la crucile de la mormintele membrilor familiei Hurmuzachi au fost montate plăci noi, de marmură, purtând textul inscripţiilor originale, astăzi deteriorate. După rugăciune, arhimandritul Melchisedec Velnic şi domnul profesor Ilie Luceac au rostit câte un cuvânt de aducere-aminte. Cei prezenţi, atât invitaţi, cât şi credincioşi ortodocşi din satul Cernăuca, au servit bucate tradiţionale, pentru odihna sufletelor răposaţilor membri ai familiei Hurmuzachi. În continuare s-a vizitat Hotinul, vechea cetate moldovenească şi fostul Palat mitropolitan din Cernăuţi.
AICI ODIHNEŞTE EUDOXIU HURMUZACHI. LIBERATORUL BUCOVINEI ŞI MARELE ISTORIC ROMÂN, aceste cuvinte au fost aşezate în 1934 de către conducerea Liceului Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, pe o cruce monumentală de la mormântul lui Eudoxiu Hurmuzachi, sintetizând cele două direcţii în care el a adus o contribuţie cu totul excepţională. Într-un frumos gest de continuitate şi nepieritoare aducere-aminte, conducerea liceului a schimbat în anul 2006 vechea cruce de lemn, afectată de trecerea timpului, cu o alta asemănătoare care străjuieşte mormintele astăzi, dar având aceeaşi inscripţie plină de recunoştinţă. Eudoxiu Hurmuzachi a trăit, a muncit şi s-a afirmat în perioada în care Bucovina s-a aflat sub stăpânire austriacă, fiind cea mai importantă personalitate a românilor de aici. În frământata luptă naţională şi confesională a românilor de aici, familia lui a jucat un rol de seamă. Astfel, în secolul al XIX-lea, casa familiei Hurmuzachi a devenit locul de întâlnire al literaţilor moldoveni, aici poposind personalităţi ca Aron Pumnul, Andrei Şaguna, George Bariţiu, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu În zilele de 24-25 mai 1847, pianistul Franz Liszt a dat un concert acolo.
Loc al slavei Domnului sunt și monumentele sfințite de for public, monumente de jertfelnicie ale demnității creștine, monumente de izvoadă biblică, parte a patrimoniului istoriei naționale și sursă identitară pentru programele educației naționale. De aceea recuperarea memoriei istorice este și mijloc de revigorare a vieții religioase. Iar pentru a detalia în limbaj teologic ortodox această temă practică a lucrării Bisericii în Istorie, este necesar de a reda acum această învățătură teologică ortodoxă despre sufletul cuiva și pomenirea, evocarea numelui acestuia.
Mitropolitul ortodox Kallistos Ware, renumit teolog englez contemporan, fost anglican, dezvoltă într-unul din studiile sale acest subiect al puterii spirituale a invocării numelui, întru Duhul Sfânt .
Până în anul 1944 autoritatea spirituală incontestabilă a Bucovinei a fost Patriarhia Română prin Mitropolia Bucovinei, instituția cea mai vestită, venerabilă, incontestabilă, presărată pe întreaga ei fizionomie, fiziologie și componență teandrică cu o rețea densă de stigmate aureolate de învieri biruitoare. Această Mitropolie a Bucovinei își pomenea și invoca fiii și fiicele ei, eroii și personalitățile alese din sânul ei, le insufla viață în Duh, le chema sufletele răposaților la învierile memoriei mărturisitoare de faptă și ecumenicitate națională. Această Mitropolie a Bucovinei își lucra rostul ei apostolic sub omoforul firesc al Patriarhiei Române, slujindu-L pe Dumnezeu și aducând numele Lui ca numen praesens pre limba strămoșească a vechilor cazanii.
Va urma.
Pr. profesor Mircea BEJENAR
