MIE DAȚI-MI CEVA UȘOR, SĂ NU-MI BAT CAPUL!

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ

Pentru prima dată am auzit rostirea din titlu acum mulți ani, la un chioșc de presă. Și, întrebând vânzătoarea dacă cererea este una întâmplătoare, ea a negat cu vehemență: ”Aproape toți numai așa ceva cer… De ce credeți că aduc numai ziare cu poze, sport și romane de amor?”

Au mai trecut câțiva ani și, începând eu să recomand pe ici pe colo câte o carte, am început să beneficiez eu de puturoasa zicere… Firește, nu de fiecare dată, din fericire, dar destul de frecvent spre a-mi contura un fenomen socio-cultural… Unul care se lipește-brici de plângerea unor părinți: ”Copilul meu nu citește… ” sau ”Copiii din ziua de azi nu mai citesc… Pe vremea mea…”

Dar,... surpriză!: adulții care se plâng de pruncii lor sunt cam aceiași care, atunci când e vorba de citit, vor ”ceva ușor,… să nu-mi bat capul!...”.

Dacă la asta adaug observația că destui dascăli ”de școală nouă” - exceptând ”materia” pe care o predau - se află în aceeași ”oală”, tabloul fenomenului prinde contur. Evident că reproșul făcut tinerei generații dă bine, superiorizând rostitorul, însă acești părinți – dascăli sau inși având cu totul alte profesii – ignoră faptul că odraslele pomenite sunt doar rodul creșterii de acasă; cum fuseseră și ei - părinții de azi... - ca prunci, mai demult.

„Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor” – scria Miron Costin… Și îndrăznesc a-l completa: de folos este și scrierea cărților!... Mai cu seamă a celor care îl fac pe om să-și ”bată capul”!... De folos fiind, firește, și alte activități menite autoconstrucției și devenirii (de la profesie (vocație?!...), la gătit și sport, de la învățarea unui instrument muzical la grădinărit și... renovarea casei etc., etc…), spre a fi azi mai bun decât ieri, întru rostirea Sfântului Pavel din epistola către Corinteni: ”Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos”; în caz contrar omul, deși poate ști ce-i aduce folos, pălăvrăgind sfătos, mereu le va alege și face tot pe cele anapoda de până atunci.

Așadar, până una-alta, vin aici cu trei cărți menite sănătății și traiului ”mult și bine”. Cărți cu care cititorul ”își va bate capul”…

Pe cea din centru – ”Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor Frankl – am amintit-o și altădată aici. Celelalte două – ambele de Erich Fomm - sunt descoperiri recente: ”Patologia normalității” și ”Din dragoste de viață”.

Titlurile spun destul, iar conținutul le explică, detaliind despre cât de bolnav la minte este omul contemporan, cel perfect adaptat unei societăți betege; boala minții sale aducând boala și în trup, din ce în ce mai devreme…

”Mens sana in corpora sano” este un deziderat posibil de atins de fiecare, prin ”dragoste de viață”; firește deziderat greu de atins după ce, adaptându-se la societate, în trup i s-au instalat ireversibile stricăciuni.

Spor le zic acum curajoșilor care își vor ”bate capul”!