Cezar STRATON

Copaci.„De ce-ai sădit în satul nostru case / Şi garduri vii, căruţe şi plugari, / Când singuri stăm – razeşi cu crengi pletoase – / Şi-l străjuim de vânturile tari? // Şi omului de ce i-ai dat fiinţă? / Azi e aici şi mâine în vecini, / Când noi suntem un loc şi o credinţă, / Ai satului – din frunză-n rădăcini.” (Ion Pillat, „Copacii din sat”)

Fidelitate.Elena Ceauşescu era, se ştie, invidioasă la modul primar, animalic, pe orice nevastă de demnitar ce era mai tânără, mai şarmantă, mai elegantă decât ea. O „performanţă” nicidecum greu de atins, ţinând cont de reperele, de „stilul” şleampetei coane Lenuţa. Un caz clasic este „pata” pusă pe Violeta Andrei, fermecătoarea actriţă şi nevastă (mult mai tânără, vai!) a ministrului de Externe. Deoarece Ştefan Andrei a refuzat să divorţeze de „uşuratica” lui nevastă (pe care, scrie Pacepa – o sursă în care eu nu am totală încredere, scuze! – Lenuţa o spiona, cu „tehnica” vremii, în dormitor, afirmând: „ce tare urlă căţeaua asta când o satisfac nişte studenţaşi”), el a fost marginalizat, iar Violetei i s-a interzis să apară, apoi, pe scenă ori în filme. Înduioşătoare mi se par – în context – gândurile, temerile bărbatului băgat în puşcărie, după 1990, de „coledzii” lui de partid („Jurnal din închisoare”, 2016). E recunoscător Violetei pentru grija pe care i-o poartă, dar „şarpele îndoielii” îl vizitează pe bărbatul septuagenar: „Mi-a spus că mi-a rămas fidelă şi am crezut-o… Deşi ea are doar 49 de ani, o perioadă critică pentru femei. Dar Violeta mea este inteligentă… şi impenetrabil de discretă. Chiar dacă ea ar face ceva (care s-ar traduce, în termeni uzuali, prin verbul „a înşela” – n.n.), cu siguranţă că aşa cum «mi-a luat mie minţile» şi m-a vrăjit…, aşa i-ar cădea pradă pentru totdeauna orice bărbat, care ar cădea în pânza argintată, de păianjen, a formelor sale perfecte, care te duc în lumea senzaţiilor divine… Rămân blestemat să nu pot uita niciodată acest trup divin, încărcat de tentaţii şi farmece, care pot lua minţile oricui – tânăr sau bătrân – o cunoaşte cu toate simţurile dezlănţuite – cum mi s-a întâmplat, din fericire, mie – pe portativul unei arte – pe care Dumnezeu ştie de unde (Violeta) şi-a însuşit-o cu atâta măiestrie…”. PS Ștefan Andrei a fost un bărbat realist, realizând și acceptând, demn, efectele ”diferenței de vârstă” între soți.

Secrete.„În dragoste sunt numai două căi: / unul este iubit, altul iubeşte, / balsam ia unul, celălalt bătăi, / unul ia tot, iar altul dăruieşte. // Acoperă-ţi obrazul când e pară, / ce ai în piept, nu spune mai departe! / De-i dai amantului cuţitul, el omoară / de ştie că-l iubeşti, îşi face parte…” (Bertold Brecht, „Secretele vieţii amoroase”)

Smart(phone). O să-l numesc „smartphone” în ziua în care o să strig „Unde dracu’ mi-e telefonul”, iar el o să răspundă: „Sunt aici, sub geacă!” sau unde va fi fiind el…

Miopie(totală). Se întâlnesc doi prieteni și unul observă: - Na, dar tu de când porți ochelari? - De lunea trecută. - Dar cum ți-ai dat seama că ai nevoie? - Păi, weekendul trecut am întâlnit o tipă superbă într-un bar, am trombonit-o... și am dus-o la hotel. - Și ce legătură are asta cu ochelarii? - Era soția mea.

Eliberare.Aseară, nevastă-mea s-a îmbrăcat în polițistă și mi-a spus: – Omule, ești arestat! - De ce?! - Am auzit că sunteți foarte bun la pat! După aproximativ trei minute, din lipsă de probe, acuzația a fost retrasă. Ufff...

Anticipație.Școala în anul 2035: - Gigel, mâine să vii cu taică-tu la școală! - Nu poate, tocmai a născut și e lăuz… - Atunci să vină maică-ta! - Nu poate, că e la un concurs de haltere. - Și cine are grijă de tine? - Frate-miu, Cristina.

Of!După un atac de Covid, victima, un bărbat, se trezește puternic amețit și întreabă buimac: - Unde sunt? Doar n-am ajuns în Rai? – Nu, dragule, doar sunt aici lângă tine, îi răspunde liniștită soția sa.

Mitzura(Arghezi). ” Din păcate, mama (Paraschiva, originară din Bunești- Fălticeni, n.a.) a pierit la 77 de ani, iar tata la 87 de ani, el stingându-se cum se spune, de inimă rea, la doar 11 luni după ce dispăruse soţia lui adorată. După pierderea mamei, care s-a petrecut într-o zi de vineri, tata a început să nu mai vrea să mănânce şi, în fiecare săptămână, vinerea, el zăcea pur şi simplu, nu vorbea cu noi. Ei s-au iubit foarte mult şi au stat împreună 57 de ani, iar mama era, ca în poveste, bună, blândă, înţelegătoare şi ea era, de fapt, ”stâlpul casei”. Ne spunea – mie şi fratelui meu – că, de dragul tatălui nostru (care se încăpățâna să scrie, deşi era profesor şi avocat), doar pentru ca el să fie liniştit şi să se poată concentra asupra operei sale, ea nu-i spunea niciodată că nu mai sunt bani – chiar şi când el o întreba – ci se descurca, biata mamă, cum putea. Dar tata a răsplătit-o pentru eforturile ei şi a scris odată că <dacă nu era Paraschiva mea dragă, nu aş fi realizat mare lucru>. Mama îi dădea siguranţa şi încrederea că vor depăşi orice greutate a vieţii.”

Adormită. ”Adormită pe plocate / te-ai trezit pe jumătate / Și ți-e frică, și sfială / Că te prinde ziua, goală. // Nu poți iute să-ți ascunzi / Sânii albi, abia rotunzi, / Nici păianjenul din plasa / Cu trei colțuri, ca mătasa. // Haide, nu-ți fie rușine / Că se uită mult la tine / Vărul soare, din livede: / A orbit... și nu te vede.” (T. Arghezi) PS Cred că această poezie – dedicată de poet nevestei, iubitei lui Paraschiva, este una dintre cele mai fin-delicate poezii de dragoste din câte s-au scris în literatura română (și subtil-erotică... pentru cei/cele care știu să desfacă ”păienjenișul” de simboluri din aceste versuri. Cel ”cu trei colțuri, ca mătasa”)...

Inspirație.La țară. Noaptea. Soțul și soția stând în pat, aud o bătaie la ușă. - Dragule, mergi să vezi cine e acolo! - Și încă ce mai vrei?… Du-te tu! Ce avea să facă, a ieșit femeia în cămașa de noapte transparentă, punându-și doar un șal pe umeri. Deschide ușa, și acolo e vecinul. - Mă scuzați de așa oră târzie, îmi trebuie urgent un topor… I-a dat vecinului să țină lampa și ea a coborât cu el în pivniță să caute toporul. S-a aplecat să-l ia, și vecinul trece repede în spatele ei și-și face treaba. Mai apoi, își ia toporul și pleacă… Când revine soția, bărbatul o întreabă: - Cine a fost și ce-a vrut, la ora asta ?! Soția indignată (mă rog...) îi povestește totul. Soțul: - Vezi… Și tu ai voiai ca eu să ies!