Despre Post

Postul înseamnă depărtarea inimii de lume și apropierea ei de Dumnezeu. Pe cât omul se leagă cu inima de Dumnezeu, pe atât Dumnezeu îi dăruiește omului în inimă bucurie și nu oricare bucurie, ci una cerească, divină.

 Să ne aducem aminte de cei ce datorită postului s-au dezlegat cu inima de lume și s-au legat inima de Dumnezeu: Sfinții Antonie, Pavel, Eftimie, Zosima, Sava cel Sfințit, Ioan Iacob Hozevitul, Sfintele Cuvioase maici: Teodora de la Sihla, Tecla întâia cu Apostolii, Parascheva de la Iași și multe altele sfinte femei.

     Din inimă izvorăște sânge, iar din sânge este sufletul. Când doctorul tău îți spune: „Să te îngrijeşti de sângele tău!”, cu atât mai mult, să asculți de Marele Doctor, Dumnezeu, când îți poruncește să ai grijă de inima ta, căci din ea izvorăște viața. „Păzește-ți inima, fiul meu”, zice Domnul. Postește așadar cu mâinile, nefăcând fapte rele, ce îl supără pe Dumnezeu; postește așadar cu auzul, neplecând urechea la vorbe necuviincioase. Postește cu gura, nevorbind în deșert, neclevetind, nebârfind pe nimeni. Postește cu ochiul, neprivind lucruri necurate, spurcate sau care îți tulbură mintea. Postește cu mirosul, căci de aici au plecat multe gânduri de desfrânare și pofte trupești, mirosind păcatul, și nu buna mireasmă pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu în lume: prin flori, aer; mireasma unei tămâieri sau mireasma mirului, uleiului sfințit cu care ne unge preotul, primind în același timp ajutor de la Dumnezeu. De aceea când preotul îi miruiește pe credincioși zice: „Ajutor de la Domnul cel ce a făcut cerul şi pământul” (Liturghier).

Dar să nu uiţi ce e mai de preţ, să îţi păzești inima, mai ales de bogățiile acestei lumi trecătoare. Să devenim așadar împărați. Cum? Împărățind peste patimi. Atunci vom deveni cu adevărat împărați.

Noi nu postim că să fim văzuți de oameni, ci noi postim pentru a ne apropia mai mult de Mirele Cel ceresc. Atunci când postim trupește și sufletește, trebuie să și înmulțim hrana spirituală, pentru a nu ajunge pradă vrăjmașilor, care caută să ne prindă în capcană și a nu avea parte de lumina harului divin. Postul nu este deci numai un exercițiu biologic; nu este pentru a-ți păstra frumusețea trupească, ci cea sufletească. Noi postim pentru a îmbrăca sufletul în virtuți creștine, recăpătând comuniunea noastră cu Dumnezeu, dar și corectând greșeala lui Adam cel vechi. Sfântul Nicolae Velimerovici spunea: „Postim pentru a ne aduce aminte că nu suntem numai rodul pământului, ci şi al cerurilor. Să ne aducem aminte că suntem de neam ales, că Tatăl nostru este Însuşi Împăratul cerurilor şi al pământului”.

Numai postul însoțit de rugăciune și fapte bune pregătesc reconcilierea cu Dumnezeu și totodată sfințirea vieții. Postul este cea mai puternică armă împotriva diavolilor, așa cum spune Mântuitorul Iisus Hristos: „Dar acest neam de demoni, nu iese decât numai cu rugăciune şi post” (Matei, 17, 21). Sfinții se aflau permanent în luptă de înduhovnicire.

Sfântul Ioan Gură  de Aur spunea: „Rugăciunea primeşte aripi către cer, dacă este însoţită de post şi de milostenie”.

În starea de păcat, omul uită de Dumnezeu Dăruitorul. Păcatul este o uitare a lui Dumnezeu și o alipire excesivă de simțuri, de lumea materială, ca și când lumea materială ar fi ultima și singura realitate a existenței. Lumea este făcută așadar să fie o fereastră către cer; iar dacă pentru darurile pe care le primim de la El, îi mulțumim lui Dumnezeu, ele devin un fel de scară de urcuș către Dumnezeu, și o fereastră către El. Noi îl vedem pe Dăruitor prin darurile Sale; îl vedem pe artist prin opera sa. Noi trebuie să ne atașăm mai mult de Dumnezeu Dăruitorul, decât de darurile Sale.

Un mare rugător a spus: „Prefer să fiu cu Dumnezeu în iad, decât fără de El în rai”. Raiul înseamnă fericire nesfârşită. Deci, fericirea reprezintă puntea noastră către Dumnezeu.

Post ușor și binecuvântat!

(Ierom. Nicolae Ceobanu)