Părintele Visarion Alexa: „Lărgiți inimile voastre!”

Nu le faceți mici, egoiste, atomizate, ci măriți-le, ca ele să poată cuprinde tot mai mulți oameni, pe zi ce trece, începând cu cei dragi, cei apropiați, dar și cei de pe stradă, din autobuz, cei de la serviciu. Prin aceasta veți înțelege că acele cuvinte rostite de Iisus ne devin interioare și pot lucra în lăuntrul nostru.

„Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul așa cum Eu v-am iubit pe voi!”

Cât de exterioare ni se par adesea aceste cuvinte, cât de neînțelese și greu de împlinit , nepracticabile. Să știți că nu sunt deloc așa. Iisus a pus accentul pe aceste cuvinte, El Însuși făcând un act suprem de Jertfă, ca toți să fim Unul.

Dacă vom înțelege testamentul acesta, al jertfei și al iubirii, atunci vom înțelege că fiecare asperitate, încrâncenare, supărare din adâncul vieții noastre, fiecare ridicare a noastră împotriva altui om este o crăpătură care șubrezește nu numai zidul Bisericii din care facem parte, ci zidul umanității. Fiecare duritate, monstruozitate pe care o punem la cale este capabilă să creeze niște breșe atât de grave în zidul Bisericii și în cel al întregii umanități, încât până la urma urmei vor surpa tot.

Așadar, este esențial să învățăm să înfrângem tăria inimii noastre și lucrul acesta îl putem face în Biserică, făcând parte dintr-o parohie. Biserica(parohia) este locul în care putem depune acest efort pentru a lărgi inimile noastre. Aici, în Biserică, la fiecare Liturghie, de când pășim dimineața și până se termină slujba, putem face un efort să lărgim inima noastră, să nu o lăsăm să se transforme într-un atom care nu mai poate cuprinde nimic, care nu se mai poate împărți. În Biserică devenim purtătorii unor dureri, unor nevoi care nu ne aparțin numai nouă, ci care aparțin familiei noastre, prietenilor noștri și la urma urmei, întregii umanități.

Gândiți-vă cât de repede se poate închide o inimă, cât de repede se poate ea întrista, cât de repede putem pierde bucuria din ea...într-o clipă!

EL e UNUL și noi în EL ne unim cu toții!

Cum poți, așadar, să nu te lași copleșit sub toate grijile unei zile, sub tot ce înseamnă greutatea unei vieți? Aici e marea TAINĂ și tare aș vrea să o păstrați în inima dumneavoastră. Nu vom trece peste niciun necaz al vieții, peste nicio durere, dacă nu vom înțelege că noi avem un singur țel în viața aceasta:

A-L căuta și afla pe Dumnezeu!

În momentul în care ne vom stabili acest deziderat, toate celelalte griji vor părea minore și neînsemnate, toate vor trece în planul doi. Vom afla soluții, vom găsi energia să depășim toate problemele, necazurile, vom trece peste boală și peste moarte, vom învăța „să ne iubim (cu ușurință) unii pe alții” și „toți să fim Unul”, în cuget și simțire cu Biserica lui Hristos!

(Părintele Visarion Alexa, Doxologia.ro)