Pavecernița Mare, o rânduială specifică Postului Sfintelor Paști

În timpul Postului Mare se săvârșește slujba Pa­vecerniței Mari, în ca­drul căreia în primele patru zile din acest post se citeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Pave­cer­niţa Mare este una dintre slujbele specifice Postului Mare, fiind săvârşită în toate zilele, cu mici excepţii (zilele de sâmbătă şi dumi­nică, când se face Pavecerniţa Mi­că; miercuri şi vineri în săptă­mâna a cincea a postului; miercu­ri, joi şi vineri în săptămâna Sfintelor Pă­timiri).

Rânduiala acestei slujbe se găseşte în cartea numită Ceas­lov şi se împarte în trei fragmente, simbolizând Sfânta Treime. În ­pri­ma parte sunt rugăciuni de mulţu­mire pentru ziua care a ­trecut; partea a doua are mai mult un caracter penitenţial, exprimând măr­tu­risi­rea şi pocăinţa pentru pă­catele săvârşite, iar partea a treia conţi­ne în special rugăciuni de cerere, solicitând ajutorul lui Dumnezeu pentru a trece cu bine noap­tea care urmează. Astfel, Pa­­vecerniţa este o slujbă de mulţu­mire pentru ziua care tocmai se încheie, dar şi o ru­găciune de cere­re pentru trecerea în pace a nopţii care urmea­ză.

În cadrul Pavecerniței Mari se cântă imnuri specifice acestei perioade. Unul dintre cele mai re­pre­zentative tropare ale slujbei este condacul Sfântului Roman Melodul, care se cântă în cadrul Ca­no­nului cel Mare: „Suflete al meu, su­flete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei tulbura. Deşteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni şi toate le pli­neşte”. Acesta este un imn repre­zentativ pentru perioada Postului Mare, care ne introduce în atmosfera de rugăciu­ne, de asceză, de adevărată orien­tare duhovniceas­că pentru tre­­­­­ce­­­rea cu bine a acestei perioade a postului. Prin in­­ter­mediul acestor cântări din post, imnografii Bisericii îi învață pe credincioși sensul călă­toriei du­hov­nicești și a mântuirii în Hristos.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)