Orbul din Leeds

O problemă foarte complicată pentru orice om care trece în viață prin încercări este aceea a gestionării lucrurilor neplăcute care ni se întâmplă. Minusurile se transformă uneori, dacă și noi vrem, în plusuri. Totul depinde de modul în care interpretăm evenimentele. De aceea, trebuie să nu cârtim atunci când suferim căderi, unele cu repercusiuni pentru tot restul exis­tenței noastre pământești.

În Marea Britanie, în Leeds, trăia la începutul secolului trecut un bătrân pe care-l chema John Grimshaw Wilkinson. Omul aces­ta, născut în 1856, la vârsta de 22 de ani a orbit. Cât timp păstrase vederea, slujea într-o prăvălie. Dar mai apoi, până la moartea survenită în 1937, deci 59 de ani mai târziu, Wilkinson n-a mai zărit nici o rază de lumină.

Atunci când a orbit, John Grimshaw nu știa de ce să se apuce. L-a cuprins însă un dor nestăpânit pentru frumusețile câmpului și ale pădurii pe care nu le luase în seamă la adevărata valoare atunci când avea ochii sănătoși.

Și ce a început să facă? S-a apucat să culeagă ierburi și nu doar atât, ci prin pipăit, să le studieze cumva. Le sucea și le răsucea în mâinile sale ca și cum le-ar fi mângâiat, iar pe mama lui o ruga să-i citească re­gulat cărți despre plante și pro­prie­tățile lor. Azi așa, mâine așa, până ce, într-o bună zi, orbul din Leeds a descoperit că el poate deosebi numai după pipăit mai toate soiurile de ierburi și de copaci. Atingându-le cu mâna, mirosindu-le, iar la nevoie și gustându-le, el a ajuns să observe deosebirile dintre plante, deosebiri pe care nici nu le bănuiau cei care aveau vederea bună. Urmarea a fost că Wilkinson a început să scrie și a reușit să publice ca autor o mulțime de cărți despre botanică. Cea mai faimoasă este enciclopedia botanică „British and Irish Herbaria”.

Singur, singurel, cercetând drumul cu un băț, ca orice orb, John a colindat toată Anglia și Irlanda, aplecându-se și culegând ierburi, bucurându-se ca un împărat de mirosul florilor, de frunzele lor catifelate ori aspre, de toate însușirile plantelor mai bine decât o fac cei care au ochii buni. Pentru studiile și cărțile tipărite, Universitatea din Leeds i-a acordat titlul de doctor în științe botanice. Fostul băiat de prăvălie, lipsit de vedere, a ajuns doctor și autoritate în știința botanicii.

 (Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina)