Boboteaza sau Dumnezeiasca Arătare

În calendarul Bisericii noastre, în data de 6 ianuarie, sărbătorim Botezul Domnului, unul dintre cele mai mari praznice ale creştinătăţii. Denumirea de Bobotează este dată sărbătorii de poporul dreptcredincios, iar în limbaj bisericesc, pe lângă Botezul Domnului întâlnim şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Astăzi, în Ajun, credincioşii postesc şi se pregătesc în mod special pentru a întâmpina marele praznic şi primesc preotul care vine şi le sfinţeşte casele cu Agheasmă Mare. În acest sens, părintele prof. dr. Ilarion V. Felea arăta că: „La praznicul Bobotezei în fiecare an se începe înnoirea omului creştin. An de an, prin agheasmă se face nu numai sfinţirea caselor, ci şi a trupurilor şi a sufletelor omeneşti, se face curăţirea minţii, inimii şi a vieţii noastre”.

Sărbătoarea Bobotezei se referă la episodul biblic al Botezului Domnului în râul Iordan, săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul. Acest eveniment a avut loc când Domnul Iisus Hristos a ajuns la vârsta de 30 de ani, înainte de a începe lucrarea Sa de vestire a Evangheliei. Prin Botezul Său în râul Iordan, Domnul Hristos a sfinţit apele. De aceea, în ziua Bobotezei săvârşim slujba Sfinţirii mari a apei, iar în timpul slujbei cerem Duhului Sfânt să Se pogoare asupra apei. Sfântul Ioan Damaschin spune că Mântuitorul Hristos nu S-a botezat pentru că avea nevoie de curăţire, „ci pentru a lua asupra Sa curăţirea noastră”.

În Tradiţia patristică, Botezul Domnului în râul Iordan este corelat cu trecerea minunată a Mării Roşii de către poporul evreu. Aşa cum odinioară, prin harul făcător de minuni al Cuvântului neîntrupat ce a lucrat asupra lui Moise, egiptenii au fost încercaţi, iar evreii au fost eliberaţi, la fel şi acum, prin puterea Cuvântului întrupat, omul stricat şi decăzut este replămădit, iar demonii sunt striviţi, adică îşi pierd puterea.

La Botezul Domnului S-a arătat Sfânta Treime, de aceea sărbătoarea este numită şi Dumnezeiasca Arătare. Sfântul Grigorie Palama spune că Sfânta Treime Se arată în momentul zidirii şi al rezidirii. Tatăl l-a zidit pe om după chipul Cuvântului şi i-a dat viaţă în Duhul Sfânt. Întreaga Sfântă Treime a participat la crearea fiinţei omeneşti. Trebuia aşadar ca Sfânta Treime să Se arate şi în momentul replămădirii şi rezidirii omului. De altfel, după Botezul Său, Domnul Iisus Hristos Şi-a început lucrarea publică pentru mântuirea neamului omenesc. Mărturisirea Tatălui că Cel Care Se botează este Fiul Său iubit este un semn al Dumnezeirii Cuvântului şi al faptului că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. Apariţia Duhului Sfânt „ca un porumbel” ne aduce aminte de potopul din vremea lui Noe, când porumbelul pe care acesta l-a trimis de pe arcă s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, prin care a anunţat sfârşitul potopului. În clipa Botezului lui Hristos, Sfântul Duh „ca un porumbel” a vestit sfârşitul potopului păcatului şi mântuirea care vine la toată lumea prin Hristos.

Istoria sărbătorii

Părintele profesor dr. Ene Branişte arăta că sărbătoarea Bobotezei a fost instituită de Biserică în amintirea Botezului Domnului (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11 şi Luca 3, 21-22). Sărbătoarea se mai numeşte Epifanie sau Teofanie, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi Mântuitorul Iisus Hristos Se arată lumii ca Fiu al lui Dumnezeu, mărturisit de Sfântul Ioan Botezătorul (Ioan 1, 29-34) şi de glasul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. Sărbătoarea Botezului Domnului datează cel puţin din secolul al 3-lea, ea fiind amintită de Sfântul Clement Alexandrinul. În acelaşi secol, Sfântului Grigorie Taumaturgul îi este atribuită o predică la această sărbătoare. „Constituţiile Apostolice” o menţionează printre primele sărbători creştine, alături de Naşterea şi Învierea Domnului. Toate acestea ne arată că în creştinism Botezul Domnului este sărbătorit de mai bine de 1.800 de ani. Referindu-se la această sărbătoare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune: „Sărbătoarea Botezului Domnului, a Epifaniei sau a Teofaniei, este şi sărbătoarea arătării Preasfintei Treimi, pentru că la Botezul Domnului S-a arătat, deodată, lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Această minune dumnezeiască s-a făcut când Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit în public şi S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani. Atunci, deodată cu Persoana lui Dumnezeu-Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arată şi Celelalte două Persoane ale Prea­sfintei Treimi [...]. Din acest motiv, troparul Botezului Domnului pune accentul tocmai pe arătarea Preasfintei Treimi: «În Iordan, botezându-Te Tu, Doam­ne, închinarea (adorarea) Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea (tăria) cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie»”.

Agheasma Mare

În Ajunul şi în ziua Bobotezei în bisericile ortodoxe se oficiază, după Sfânta Liturghie, Sfinţirea mare a apei, cunoscută sub numele de Agheasma Mare. Această slujbă se numeşte Sfinţirea mare a apei deoarece apa sfinţită de sărbătoarea Botezului Domnului, conform „Învă­țăturii de credință creștină ortodoxă”, are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfinţire, iar sfinţirea are loc în ziua în care Mântuitorul a sfinţit apele, botezându-Se în Iordan.

Slujba Sfinţirii mari a apei ne aduce aminte de Botezul Domnului în Iordan, când s-au deschis cerurile şi S-a arătat Sfânta Treime, dar şi de botezul nostru, când am fost botezaţi în numele şi iubirea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur scria încă din a doua jumătate a secolului 4 şi începutul secolului 5 că „mulţi creştini obişnuiesc ca la această sărbătoare (Botezul Domnului), la miezul nopţii, după ce au scos apă, să o ia acasă şi să o ţină un an întreg, pentru că în ziua aceasta s-a sfinţit apa. Aici se întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică, ci se ţine un an întreg şi dese­ori doi sau trei ani de-a rândul, fiind ca şi cea proaspătă”.

La slujba Aghesmei Mari cerem, prin rugăciunile întocmite de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, care a trăit în secolul 7, ca apa aceasta să fie „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”. Ne rugăm, de asemenea, ca ea să fie, pentru cei ce vor fi stropiţi sau vor gusta din ea, „spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.

Boboteaza este pentru noi creştinii ortodocşi un prilej de mare bucurie duhovnicească, dar şi o mare sărbătoare care, după cuvântul părintelui prof. dr. Dumitru Stăniloae, „ni-L arată pe Hristos intrând deplin în activitatea Lui mântuitoare, publică, primind în acest scop mărturia Treimii. Hristos S-a botezat ca să arate că-Și însușește toate ale noastre, că este aproape de noi și că, primind Botezul în apa Iordanului, El este unul din Sfânta Treime. Sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un anunț al sărbătorii noastre, al sărbătoririi botezului nostru, un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său. Treimea S-a arătat atunci și Treimea este dovada iubirii care există din veci și până în veci. (...) Boboteaza este o sărbătoare mare, foarte populară, o sărbătoare în care se sfințesc apele, și prin ape se stropesc oamenii, aducând sfințirea iubitoare a lui Dumnezeu prin această apă, pe care a sfințit-o Fiul lui Dumnezeu ca om, botezându-Se în apele Iordanului. Să fim conștienți că Dumnezeu ne va ajuta și pe noi, care sărbătorim Boboteaza, sfințindu-ne prin puterea Lui, prin apele Lui, prin natura Lui”.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)