Credinţa este întâlnirea omului cu Dumnezeu şi cunoaşterea Lui. Ea se naşte în suflet prin primirea cuvântului lui Dumnezeu: credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos (Romani 10, 17).
Sfânta Scriptură ne învaţă că credinţa este o lucrare a harului dumnezeiesc vindecător şi mântuitor în om: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-rabdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 5, 22). Credinţa este mântuitoare: prin credinţă se va îndrepta omul (Romani 3, 28) căci dreptul din credinţă va fi viu! (Avacum 2, 4). Omul trebuie să se deschidă acestei lucrări a harului prin împlinirea poruncilor, adică credinţa să fie lucrătoare prin iubire (Galateni 5, 6). Astfel ajungem ca Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile noastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire (Efes 3, 17).
Sfinţii Părinţi fac distincţie între credinţa din auzire care ne aduce la Hristos şi credinţa care constituie însăşi viaţa Bisericii şi a membrilor ei despre care Sfântul Apostol Pavel spune că face ca Hristos să se sălăşluiască în inimile noastre. Sfântul Maxim Mărturisitorul o numeşte pe prima credinţă simplă sau din cele auzite, iar pe cea de a doua, credinţă desăvârşită sau din cele văzute, unitatea şi părtăşia omului cu Dumnezeu. De la credinţa simplă la cea desăvârşită se ajunge prin primirea harului în Sfintele Taine ale Bisericii (în special Botezul, Mirungerea şi Euharistia) şi prin angajarea într-un efort ascetic care urmăreşte curăţirea de patimi şi dobândirea virtuţilor potrivit poruncilor dumnezeieşti. Credinciosul intră astfel, în Biserică, într-o relaţie personală, în permanentă creştere, cu Persoanele Preasfintei Treimi care revarsă darul duhovnicesc, inclusiv pe cel al credinţei. Credinţa este aşadar atât un dar al lui Dumnezeu, cât şi un răspuns al omului.
După cum arată Sfântul Isaac Sirul, nu ne putem opri la cunoaşterea intelectuală a dogmelor deoarece aceasta ţine de credinţa simplă sau din auzire. Noi suntem chemaţi ca, prin lucrarea poruncilor, să ajungem la credinţa desăvârşită, adevărul mărturisit prin credinţă transformându-se astfel în mântuire şi viaţă.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)