Dacă tu însuţi nu-ţi dovedeşti în sufletul tău că Dumnezeu există, nimeni nu ţi-o va putea dovedi vreodată

Cel Dorit a venit şi va veni din nou, şi totuşi voi întrebaţi: „Cine ne va dovedi că El este Dumnezeu?”.

Eu vă voi întreba, fraţii mei sumbri, iar voi să răspundeţi la ceea ce vă întreb: „Dacă voi L-aţi face pe Dumnezeu să vină pe pământ, sub ce formă aţi dori să-L vedeţi?”.

„Noi am vrea să-L vedem ca pe un principe nespus de frumos; nu trufaş, ci blând ca un miel; pe cineva care să vină sub acoperişul nostru, să mănânce şi să bea cu noi, şi să împartă totul în comun cu noi, în afara slăbiciunilor şi a păcatelor noastre.”

Atunci eu vă spun: „Voi înşivă aţi dovedit deja că Dumnezeu a fost printre noi”.

„Noi am vrea să-L vedem ca om, deşi El Se poate descoperi pe Sine sub orice chip trupesc. Atunci când grăieşte, El trebuie să grăiască cu putere, aşa cum nici un om n-a mai grăit vreodată. Când El umblă prin această lume, El să nu umble ca un famen sau ca un rob, ci ca un Domn. Apa şi vânturile trebuie să asculte de El, oamenii trebuie să-L urmeze, duhurile cele rele trebuie să fugă de El. El trebuie să-i îngrijească pe oameni zi de zi: să-i mângâie pe cei care jelesc, să-i tămăduiască pe cei bolnavi, să-i învieze pe cei morţi. Noi ne-am dori un astfel de Dumnezeu printre noi.”

Atunci eu vă spun: „Voi înşivă aţi dovedit că Dumnezeu a fost printre noi” [...]. Cel Dorit a venit printre oameni în orice chip şi L-ar fi putut dori oamenii, şi chiar mai bun, mai puternic, mai frumos decât atât, şi totuşi chiar și-atunci oamenii au spus: „Cine ne va dovedi că Acesta este Dumnezeu?” [...].

Dacă tu însuţi nu-ţi dovedeşti ție aceasta, nimeni nu ţi-o va dovedi vreodată. Dacă viaţa ta veşnică nu ţi-L dovedeşte, atunci moartea ta veşnică o va face.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida şi Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 205-207, Doxologia.ro)