Stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, împlineşte astăzi 85 de ani

Stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, împlineşte astăzi 85 de ani. Pe 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, se năştea penultimul din cei nouă copii ai lui Gheorghe şi Ana Pântescu, care a primit la botez numele Margareta. Irina este numele de călugărie.

După moartea tatălui, la 12 ani devine „responsabilă cu administrarea gospodăriei familiale” în tulburele vremuri ale războiului (unul din fraţi a căzut eroic la Cotul Donului), găsindu-şi puterea şi alinarea în biserica Golia.

În perioada 1939-1945, urmează clasele I-IV în satul Goruni, cu învăţătorul Niculae Gălăţeanu, figură luminoasă care i-a descoperit aplecarea specială pentru învăţătură şi a insistat pentru trimiterea la şcoală a acestui „copil deosebit”.

Şefă de promoţie la Seminarul Teologic Agapia

Urmează apoi Şcoala Generală Filoara, clasele V-VII, în regim comasat (trei serii de examene), iar în perioada 1954-1959, Seminarul Teologic Agapia. Primeşte distincţie prin rezultate deosebite la învăţătură, fiind aleasă şefă de promoţie. În perioada 1961-1966, urmează Liceul „Dimitrie Cantemir” Iaşi, secţia real, cursuri serale, susţinând bacalaureatul în anul 1966, împreună cu elevii de la cursurile de zi (în total 50 de candidaţi). Unul din cei doar doi reuşiţi a fost maica Irina Pântescu.  

În perioada 1967-1989 face cursuri de pregătire şi perfecţionare pentru gestionar-custode sală, supraveghetori şi îngrijitori muzeu de la monumente istorice religioase, organizate anual de Direcţia Monumentelor Istorice Bucureşti, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi.

A optat pentru viaţa monahală în anul 1957

Opţiunea pentru viaţa monahală, ca ucenică rasoforită, a avut loc în anul 1957. În perioada mai 1958 – mai 1960, maica Irina a cerut transfer la Mănăstirea Moldoviţa, cu motivaţia că vrea la „mănăstire cu viaţă de obşte”, unde este numită economă. În urma Decretului 410/1959, maica Irina Pântescu a fost scoasă forţat din mănăstire, în perioada mai 1960 – septembrie 1972, şi s-a retras la Biserica Golia, în aşteptarea unor vremuri mai bune, lucrând ca îngrijitor, casier.

Făcând ascultări monahale, maica Irina s-a ocupat de ghidaj, a fost gestionar-custode sală casierie, a avut atribuţii de aprovizionare şi relaţii cu colaboratorii laici ai mănăstirii. În perioada septembrie 1972 - aprilie 1991, maica Irina a fost la Mănăstirea Moldoviţa, ca rasoforă (1972-1980) şi monahie, din 28 iulie 1980.

De 26 de ani, stareţă la Voroneţ

De 26 de ani, din aprilie 1991, „măicuţa” Irina, cum o numesc maicile obştii de la Vorneţ, este „stareţă providenţială pentru reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, după 206 ani”. După cum susţine obştea Mănăstirii Voroneţ, măicuţa Irina este „un beneficiar avizat, implicat direct în desfăşurarea, coordonarea şi uneori chiar finanţarea lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a mănăstirii”, merite pentru care, pe 23 aprilie 1993, a primit gradul bisericesc superior de stavroforă – „purtător de cruce”.

Sub semnul credinţei şi al harului

Cei care o cunosc spun despre măicuţa stareţă Irina Pântescu că este „un spirit întreprinzător, ce a transformat-o într-un autentic partener în lucrările de restaurare şi reconstrucţie a Mănăstiri Voroneţ, cu capacitate de adaptare la medii multiculturale, obţinută prin experienţa de ghid şi valorificată în cadrul întâlnirilor cu delegaţii din ţară şi străinătate, manager iscusit pentru averea mănăstirii, cu aptitudini deosebite de comunicare şi consiliere, <mamă iubitoare> pentru întreaga obşte, dar şi pentru cei care, aflaţi în nevoie, îi cer sprijinul”. Stavrofora Irina Pântescu cunoaşte trei limbi de circulaţie internaţională, franceză, engleză, germană, şi este o gazdă bună pentru oricine trece pragul mănăstirii pe care o păstoreşte de atâţia ani.