Postul este împăcarea omului cu Dumnezeu

Postul este înfrânarea totală sau parţială a gândurilor rele şi a simţurilor trupului de plăceri şi de hrană bună şi îmbelşugată şi, mai ales, de hrana cea de provenienţă animală. Postul este o jertfă trupească care se cere a fi unită cu milostenia şi cu darurile ce se aduc la Sfântul Altar.

Postul împreună cu milostenia, cu darurile aduse la Biserică, cu închinările şi metaniile făcute de credincios, toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului. Postul este rânduit „pentru a smeri sufletul”. Postul este înfrânare de la toate mâncărurile sau, la caz de boală, numai de la unele: înfrânarea de la băuturi, de la toate desfătările lumeşti şi de la toate poftele cele rele, trupeşti.

Postul este numit de Sfinţii Părinţi „aripa rugăciunii”, care, împreună cu milostenia, ridică pe om la tronul lui Dumnezeu. Postul ajută pe creştin să facă rugăciunea mai cu uşurinţă, împacă pe om cu Dumnezeu şi ajută mult la despătimirea sufletului, omorând poftele trupeşti şi mijlocind dobândirea harului Duhului Sfânt.

După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri: post desăvârşit (total, negru), post de o zi, post de mâncăruri de dulce şi post „împărătesc”, adică mâncare zilnică cu înfrânare, o dată pe zi, nu până la săturare (Părintele Ilie Cleopa).

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 208)