Sfântul Grighentie şi activitatea lui în Etiopia

Cuviosul Părintele nostru Grighentie era de loc din cetatea Mediolanului (Milano de astăzi din Italia). Părinţii lui se numeau Agapie şi Teodota. Ca un pământ bun el a primit seminţele cele dumnezeieşti şi a dat rod bun. De aceea, când s-a mărit s-a arătat ascultător şi împlinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon şi se supunea fericitul la post şi la aspră vieţuire. Şi din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, făcea semne şi minuni. După aceea a venit iar în Mediolan.

Aici a găsit într-un loc retras de lume pe un bătrân preaînţelept. De la acesta a aflat tot ce i se va întâmpla în viitor. Aceleaşi lucruri, la care a mai adăugat şi cele ce lipseau, i le-a spus mai târziu şi marele Apostol Petru, care i s-a arătat faţă către faţă. Pe vremea aceea, pe când cârmuia împărăţia romanilor Iustin, s-a întâmplat de a scris Elesvaan, împăratul etiopienilor, lui Proterie, patriarhul Alexandriei, cu rugămintea să-i trimită ca episcop un om desăvârşit. Patriarhul se mâhnea că nu ştia unde să găsească un astfel de bărbat. Dar în zilele acelea, printr-o descoperire dumnezeiască, i s-a arătat patriarhului Fericitul Marcu şi l-a arătat pe minunatul Grighentie, care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, venise nu de multă vreme în oraş şi era găzduit de un creştin.

Patriarhul l-a luat cu multă bucurie, l-a hirotonit episcop şi l-a trimis îndată în Etiopia, întărindu-l cu scrisori şi cu tot ce se cuvine arhiereilor. Împăratul etiopienilor, încredinţat din scrisori, l-a îmbrăţişat şi l-a primit ca pe un apostol şi făcător de minuni. A mulţumit lui Dumnezeu şi i-a dat Sfântului Grighentie toată puterea. Sfântul a purtat de grijă îndrumând poporul Etiopiei pentru o viată şi credinţă în Hristos. Cu acest scop el a scos multe sfinte canoane şi cărţi de învăţătură dreaptă. A întors foarte mulţi evrei la dreapta credinţă la Hristos care locuiau în ţara Omiritida. Într-un dialog şi convorbiri cu ei i-a cerut să le arate pe Hristos într-un slavă. Dar ca să înţeleagă măreţia şi Slava Lui, Sf. Grighentie a rugat pe Domnul şi s-a arătat Hristos la o mare întrunire a evreilor precum s-a arătat la cinci sute de fraţi (din 1 Corintieni 15.6). L-au văzut toţi precum îl văzuse Sf. Apostol Pavel într-un slavă cu toată măreţia Lui şi au crezut.

În sfârşit Sf. Grighentie prin acestea şi alte lucruri bune a făcut şi a devenit o cerinţă pentru toţi în Etiopia şi poporul ei. Sfântul a hirotonit preoţi şi diaconi, a sfinţit bisericile zidite de curând de împărat în Arabia fericită şi a botezat pe mulţi iudei, că mai înainte aproape tot poporul era iudeu. După aceasta a convins cu temeiuri din Scriptură şi cu dovezi pe dascălii şi mai-marii iudeilor Ervan, i-a uimit cu minunile lui şi i-a adus pe toţi la credinţa cea adevărată. A dat apoi poporului legi şi a făcut tot ce este plăcut lui Dumnezeu. Păstorind dar bine turma sa şi săvârşind multe minuni spre slava lui Dumnezeu, s-a odihnit cu pace în anul 552, după ce ajunsese la adânci bătrâneţi şi s-a făcut atâta adunare a preoţilor şi a poporului care nu s-a mai întâmplat vreodată.

(Arhimandrit Grichentie Natu, Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava)