Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Sfântul Neagoe Basarab a fost voievod al Ţării Româneşti între anii 1512-1521. Din neamul domnesc al Basarabilor a răsărit această rază duhovnicească care a luminat poporul muntean.

A primit o educaţie aleasă şi în familie, dar un rol covârşitor în viaţa Sfântului Neagoe a avut patriarhul Nifon al Constantinopolului. La mănăstirea Bistriţa l-a întâlnit pe marele ierarh, de la care a învăţat taina rugăciunii inimii, păzirea gândurilor şi râvna duhovnicească.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Neagoe Basarab a fost chemat la demnitatea de conducător al Ţării Româneşti. A dus o luptă puternică pentru a uni Creştinătatea împotriva turcilor. A fost un mare miluitor al lăcaşurilor sfinte ortodoxe din Balcani şi sprijinitor al Bisericii.

Mănăstirea Curtea de Argeş, monument de artă medievală bisericească, este ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Biserica mănăstirii adăposteşte racla cu Sfintele Moaşte ale Sfintei Filoftei de la Argeş şi ale domnitorului sfânt Neagoe.

Pentru viaţa sa sfântă şi faptele măreţe roditoare peste veacuri, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinţilor pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab, cu ziua de sărbătorire 26 Septembrie.

În tomosul de proclamare a canonizării se spune că Sfântul Voievod Neagoe Basarab ‹‹a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei ortodoxe prin opera sa intitulată „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi enciclopedic››.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Mitropolitul Ţării Româneşti

Sfântul Antim s-a născut în jurul anilor 1650 – 1660, în Iviria, Gruzia de mai târziu sau Georgia de astăzi, primind la botez numele de Andrei. De la fragedă vârstă a fost luat în robie de turci. Dumnezeu a rânduit şi a fost răscumpărat de Patriarhia Ecumenică contra unei sume mari de bani şi astfel a ajuns la Constantinopol. Era talentat la pictură şi în scurt timp a învăţat sculptura, gravura, meşteşugul tiparului şi limbile greacă şi latină. Pentru virtuţile şi râvna în cele duhovniceşti a fost călugărit cu numele Antim.

Voievodul sfânt Constantin Brâncoveanu, iubitor de artă şi de frumos, într-o vizită la Constantinopol, l-a remarcat pe călugărul Antim şi l-a luat în Ţara Românească. Era recunoscut Sfântul Antim ca foarte talentat: sculptor, xilograf, zugrav de biserici, caligraf şi miniaturist, topograf şi orator de seamă. Aceste calităţi l-au făcut pe Sfântul Constantin Brâncoveanu să-l numească pe Sfântul Antim conducătorul Tipografiei Domneşti din Bucureşti. Ajunge stareţ la Mănăstirea Snagov, iar în anul 1705 este numit episcop de Râmnic. În anul 1709 ajunge mitropolit al Ungrovlahiei sau Ţării Româneşti şi păstoreşte până în anul 1716.

Intrat în conflict cu turcii, Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost decapitat împreună cu cei patru fii ai săi şi sfetnicul Ianache în ziua de 16 August 1714 la Constantinopol. Doi ani mai târziu, Sfântul Antim a fost prins de turci şi ucis, sfârşind muceniceşte viaţa pământească trecătoare. Trupul lui a fost aruncat în râul Tundja, în apropiere de Adrianopole.

Sfântul Antim este cunoscut mai ales prin activitatea sa tipografică. A tipărit la Bucureşti, Snagov, Râmnic, Târgovişte 64 de cărţi, dintre care 38 sunt lucrate de mâna sa, ornate cu arabescuri, flori stilizate, viniete graţioase şi gravuri în lemn. A tipărit cărţi de slujbă atât pentru munteni, cât şi pentru transilvănenii mult încercaţi de propaganda agresivă catolică. Nu a uitat nici de fraţii din Iviria, cărora le-a tipărit o Evanghelie şi un Liturghier.

Bun predicator, Sfântul Antim a scris o carte de predici numită Didahiile. Marele mitropolit, tipograf şi orator, este şi ctitor de biserică. A zidit Mănăstirea cu hramul Tuturor Sfinţilor sau Mănăstirea Antim.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor pe Mitropolitul Antim al Ţării Româneşti, cu data de sărbătorire 27 Septembrie. El este ocrotitorul spiritual al oraşului Râmnicu Vâlcea.

(pr. prof. Justinian-Remus A. Cojocar)