Pedeapsa linguşitorilor

„Sinceritatea este o deschidere a inimii. Ea se găseşte la foarte puţini oameni şi aceea pe care o vedem de obicei nu este decât o dibace ascundere, spre a ne atrage încrederea celorlalţi“, spunea François de La Rochefoucauld, un strălucit filosof şi moralist francez din secolul al XVII-lea. Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulemeneşti minciuna, ea rămâne tot minciună. Poţi înşela pe un om mai naiv, dar vine timpul când neadevărul rostit de tine va ieşi la iveală. Şi atunci vei plăti. Iar preţul poate fi uneori scump.

Se spune că într-o zi, regele Persiei, voind să-şi aleagă un sfetnic bun, a chemat la palat pe cinci dintre locuitorii cei mai de vază ai capitalei sale şi le-a zis: Iată, am cinci inele pe degetele mele, ele vor fi plata sincerităţii voastre. Spuneţi-mi fără linguşire: Ce credeţi voi despre puterea şi mărirea mea? Ei, uimiţi de frumuseţea diamantelor de pe inele şi dorind să le aibă, răspunseră regelui cu multe laude pe care nu se cuvenea să le spună decât lui Dumnezeu. Stăpânul a părut mulţumit şi a dat rând pe rând primele patru inele. Pentru că al cincilea tăcea, regele l-a îndemnat să-şi spună părerea. „Eu cred, zise acesta, altfel decât socotesc cei care au vorbit înaintea mea. Eu cred că toată puterea, o, stăpâne, o ai de la Dumnezeu şi ţi-a fost dată pentru binele poporului ce-l stăpâneşti şi odată va trebui să dai socoteală de felul cum ai întrebuinţat-o“.

„Şi eu gândesc la fel ca tine, spuse regele cu mulţumire. Dar ţie nu-ţi dau inelul, ci încrederea şi prietenia mea. Vei sta mereu lângă mine, ca sfetnic al meu, căci în tine am găsit omul şi prietenul sincer pe care-l căutam.“

A doua zi, dis-de-dimineaţă, cei patru cadorisiţi cu inele de diamant au venit foarte grăbiţi să spună regelui că negustorul de la care acesta luase inelele era de fapt un şarlatan, un înşelător. Diamantele erau false.

Dar regele le-a răspuns: „Am ştiut de la bun început că diamantele nu sunt adevărate. Eu le-am comandat aşa. Credeaţi că nu ştiu asta? V-am plătit cinstit. Voi mi-aţi adus laude false, eu v-am dat pietre aşişderea. Aţi primit ce aţi dat şi ce aţi meritat“.

(adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Istorioare moral-religioase“, pr. Valeriu Dobrescu, Parohia „Sfânta Treime“, Azuga, 2007)