Despre credinţa, nădejdea şi dragostea sfinţilor

Sfânta Mare Muceniţă Marina.

Mai demult a trăit această sfântă, fiind fiica unui închinător la idoli pe nume Edidie. Murind mama sa, a fost încredinţată altei femei să o crească. La vârsta de doisprezece ani, Marina a auzit de Hristos şi s-a rugat de oamenii din satul ei să o înveţe şi pe ea credinţa creştinilor. Aceştia au învăţat-o, iar Marina a început să se roage şi să crească în înţelepciune.

La vârsta de cincisprezece ani, ea a fost pârâtă conducătorului cetăţii de lângă satul ei, că nu se închină la idoli. Pe vremea aceea, orice om care nu aducea jertfe idolilor, era ucis. Marina a fost mai întâi închisă în temniţă. Apoi a fost scoasă şi judecată. Dar conducătorul cetăţii, văzând că Marina era foarte frumoasă, s-a îndrăgostit de ea şi a vrut să o ia de soţie, cu condiţia să se lepede de Hristos.

Marina nu a vrut un asemenea lucru. De aceea, a fost bătută cu toiege până a însângerat pământul; apoi a fost zgâriată cu obiecte ascuţite pe tot trupul, a fost arsă cu făclii şi aruncată cu capul într-un vas plin cu apă. Dar Marina a rămas tare în credinţa în Hristos şi a ieşit nevătămată din toate aceste încercări. Prin credinţa ei, mulţi care au văzut ce a pătimit ea au crezut în Hristos, şi de aceea acestora li s-au tăiat capetele. Atunci, mâniindu-se conducătorul, a poruncit să i se taie şi Marinei capul. Şi aşa a intrat Muceniţa Marina în împărăţia cerurilor. (după Proloage, la „luna iulie în 17 zile")

Sfântul Ioan din Kronştadt ne învaţă:

„Sus să avem inimile!"- aşa ne cheamă preotul în timpul Sfintei Liturghii, înainte de sfinţirea pâinii şi a vinului în Trupul şi în Sângele Domnului. Iar credincioşii răspund: „Avem către Domnul!" Ce înseamnă aceasta? Că nu suntem mereu sinceri. Inimile celor mai multor oameni sunt îndreptate spre pământ, prin multe griji. Nu este uşor ca inima să se înalţe la Domnul. Pentru aceasta, creştinul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu, să se gândească mereu la învăţătura Sa, să preţuiască purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi să fie pe pământ un cetăţean al cerului.

Noi însă venim la Biserică distraţi, apăsaţi de diferite pofte ale vieţii, care ne ţin legaţi de pământ. Prin îndemnul „Sus să avem inimile!" ni se cere să avem deplină credinţă şi nădejde în Mântuitorul şi în Preacurata Sa Maică, nu numai pe moment, ci în toate împrejurările vieţii; şi să avem ură faţă de păcat şi inimă curată, plină de iubire.

Minunea crinilor

Minunile care s-au făcut şi se fac şi astăzi ne întăresc în credinţă.

Iată o minune legată de flori: Crinii

Credincioşii obişnuiesc ca la icoanele sfinţilor la care se roagă sau pe care îi sărbătoresc să aducă flori. Uneori, harul lui Dumnezeu cade asupra florilor, arătând în ochii celor prezenţi la sărbători vreo minune încântătoare.

Iată ce se petrece în Kefallonia, la biserica numită „Maica Domnului cu crinii". La sărbătoarea Buneivestiri (25 martie) se aşează în faţa icoanei Maicii Domnului o vază cu crini, care după câteva ore se veştejesc. Însă nu sunt aruncaţi după aceea. Ei rămân ofiliţi în vază, până când vine sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), când, în mod miraculos, tulpinile crinilor uscaţi înverzesc şi înfloresc crinii, cu toate că partea de jos a rămurelei rămâne uscată.

Asemenea minuni se întâmplă în multe biserici. Iată cum florile ne pot întări în credinţă! (după „Minunea credinţei", Arhimandrit Daniil Gouvalis)

Sfântul Nicodim ne propune să ne cercetăm cum cinstim virtuţile credinţei, nădejdii şi dragostei.

Să ne cercetăm împreună cu Nicodim Aghioritul:

·     Cum priveşti sfânta credinţă pe care Dumnezeu ţi-a dăruit-o la Botez, când tu erai abia un prunc? Gândeşte-te că sunt popoare întregi care nu se nasc în credinţa cea adevărată (ortodoxă), cum te-ai născut tu.

·     De ce să te îndoieşti vreun minut de această credinţă? Hristos Însuşi a propovăduit-o, ca şi sfinţii Săi. Ea a fost întărită de minunile care s-au făcut şi se fac, dar şi de proorocii care au vestit această credinţă, ca şi de mucenicii care au răbdat chinuri pentru credinţă, nădejde şi dragostea lui Dumnezeu. Faptul că credinţa creştină s-a păstrat neîntrerupt de la Hristos, chiar dacă au apărut erezii, profeţii mincinoase, secte etc., e o altă dovadă a adevărului ei.

·     Foloseşti toate mijloacele pentru a-ţi întări credinţa? Iată câteva dintre ele: rugăciunea; simplitatea în credinţă, fără iscodiri nefolositoare; meditarea la frumuseţea creştinismului faţă de celelalte religii; faptele bune.

·     Ori credinţa ta se ascunde la vreme de încercare? Tocmai când eşti la necaz să ai mai multă încredere în Dumnezeu, Care tot ceea ce face sau îngăduie să se facă e drept, folositor şi bun.

·     Cercetează-ţi şi nădejdea. Vezi dacă la necaz nădăjduieşti în puterea lui Dumnezeu sau nu. „Cheamă-Mă în ziua necazului tău şi te voi ajuta, şi Mă vei slăvi" (Psalm 49, 16) Vezi dacă aştepţi fericirea veşnică încă de acum, ca şi cum ar fi aici. Vezi dacă nu cumva amâni pocăinţa, nădăjduind greşit că Dumnezeu îţi va da timp de pocăinţă mai târziu! Sau vezi să nu neglijezi faptele bune cu care să însoţeşti nădejdea, care altfel e mincinoasă! Ia exemplul agricultorului, care mai întâi munceşte din greu ogorul, şi abia apoi are nădejde că va recolta ceva.

·     Nu uita să te cercetezi cum stai în faţa lui Dumnezeu cu dragostea, care e împărăteasa tuturor virtuţilor. Cu dragostea ta se cade să iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice bun, căci El este mai bun, mai frumos, mai adevărat decât oricine şi orice. Şi dragostea, ca şi nădejdea şi credinţa, se verifică tot la necaz: vezi dacă atunci eşti răbdător şi mulţumitor, şi vezi dacă nu cumva te laşi atras în păcate la vreme de ispită. Cercetează dacă îţi faci timp să-ţi aminteşti de binefacerile pe care ţi le-a făcut Dumnezeu. Vezi dacă îţi aminteşti de păcatele săvârşite, de care trebuie să fugi, pentru că orice păcat e împotriva dragostei creştine.

·     Cercetează dacă foloseşti mijloacele pentru a câştiga dragostea lui Dumnezeu: rugăciunea, gândul la desăvârşirea lui Dumnezeu şi la binefacerile Lui faţă de tine.

(după „Deprinderi duhovniceşti", Nicodim Aghioritul, sursa: http://mirelasova.over-blog.com/article-24269078.html)