O sărbătoare dragă şi aproape de sufletul oricărui român

Postul închinat Adormirii Maicii Domnului ne aduce aminte de virtuţile Sfintei Fecioare, pe care trebuie şi noi cu trudă să ni le însuşim, dar şi de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă. O sărbătoare dragă şi aproape de sufletul oricărui român. De altfel, foarte multe biserici mănăstireşti şi de enorie au hramul închinat acestei preaslăvite sărbători.

Monahii s-au înscris în mântuitoarea uzanţă duhovnicească a postului lunii gustar, purtând şi ei, ca şi întreg poporul dreptcredincios, o cinstire deosebită Maicii Domnului. În tradiţia monahală, mai ales din cea athonită, s-a constatat că în mănăstirea unde se află şi o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, dragostea şi preacinstirea de care aminteam se contopesc într-o tainică şi intensă legătură spirituală, prin care monahii îşi leagă viaţa şi mântuirea de "viaţa" icoanei din care Maica Preacurată le veghează drumul către Împărăţia cerurilor.

Cuvenita preacinstire "celei pline de dar"

Întărind această mântuitoare rânduială, la Mănăstirea Neamţ se întâmplă acelaşi lucru de mai bine de şase veacuri. Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, existentă astăzi în mănăstire, a fost dăruită de către Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) la începutul domniei sale domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, şi prin el Moldovei întregi. Iniţial a fost aşezată în Biserica Mirăuţi din Suceava, Catedrala mitropolitană a vremii, apoi donată Mănăstirii Neamţ de către Ştefan, fiul lui Alexandru cel Bun, în timpul uneia din cele două domnii ale sale.

Sub mângâierile calde şi ocrotirea statornică a Născătoarei de Dumnezeu din icoana mult preţuită, cunoscută şi sub numele de Nemţeanca sau Închinătoarea, monahii din Neamţ şi-au dobândit limanul cel liniştit al pocăinţei, s-au rugat, au muncit, neuitând să dăruiască "celei pline de dar" cuvenita preacinstire.

Dragostea pentru Maica Domnului a fost reînsufleţită de Cuviosul Paisie Velicicovski, stareţul cu viaţă sfântă a marii lavre nemţene, care, venind din Sfântul Munte al Atonului împreună cu mulţi ucenici, a adus de acolo un nou suflu de credinţă şi simţire. Se ştie că Sfântul Paisie, sporit duhovniceşte în muntele Athos, a venit în Moldova în anul 1763. S-a stabilit mai întâi la Dragomirna apoi, pe 14 octombrie 1775, a venit la Mănăstirea Secu, pentru ca patru ani mai târziu să primească împreună cu obştea sa, de la voievodul Constantin Moruzi, Mănăstirea Neamţ, al cărei stareţ a fost până la mutarea sa la cele veşnice, 15 noiembrie 1794. Cuviosul Paisie a făcut trei lucruri deosebite la Mănăstirea Neamţ: a înmulţit ceea ce a găsit în trăirea şi viaţa duhovnicească a călugărilor nemţeni; a agonisit ceea ce mai trebuia să adune, şi anume manuscrise greceşti care trebuiau traduse în slavonă şi în română; a dăruit, celor ce nu o aveau, spiritualitatea isihastă, plămădită, înmulţită în Sfântul Munte Athos şi intensificată aici, la Neamţ, aşa cum făcuse la Dragomirna, dar şi la Secu.

Evlavia Cuviosului Paisie şi a ucenicilor săi pentru ocrotitoarea Mănăstirii Neamţ s-a vădit şi prin statornica preocupare cu care ei au tălmăcit din vechi hrisoave greceşti fie slujbe dedicate Maicii Domnului, fie scrieri închinate vieţii şi minunilor ei. Spre exemplu, monahul Alexa Zuferen - copist - a tradus din limba greacă, în anul 1785, lucrarea "Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu la Pavecerniţa Mică".

Îndemn la lectură

Tradiţia evlaviei deosebite a continuat la Neamţ şi după ce Cuviosul Paisie şi ucenicii săi s-au mutat la Domnul, manifestându-se nu doar cultic, ci şi printr-o serie de tipărituri. Astfel, în anul 1924, în tiparniţa Mănăstirii Neamţ, a văzut lumina zilei o carte mult folositoare şi ziditoare de suflet, numită "Din minunile Maicii Domnului", carte tipărită după un manuscris adus de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. Nouă ani mai târziu, în 1933, iscusitul librar al Mănăstirii Neamţ, monahul Gamaliil Păvăloiu, a alcătuit şi tipărit o altă carte dedicată Maicii Domnului, cu titlul "Viaţa Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu şi istoricul Sfintei Sale Icoane".

Aş vrea ca aceste rânduri să fie socotite şi un îndemn la lectură. Citirea minunilor Maicii Domnului ne hrăneşte duhovniceşte, ne întăreşte credinţa, ne luminează viaţa şi ne îndeamnă să ne amintim de minunile pe care Preamilostiva Maică le-a săvârşit şi în viaţa fiecăruia dintre noi, făcându-ne să înţelegem şi să simţim mai profund taina vieţii şi adormirii Născătoarei de Dumnezeu exprimată concentrat în troparul sărbătorii: "întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare".

(Arhim. Mihail DANILIUC, sursa: Ziarul Lumina)