Google
AGRO DENMAR - Pepiniera Maia
AGRO DENMAR - Pepiniera Maia
AGRO DENMAR - Pepiniera Maia
 
vineri, 9 dec 2011 - Anul XVI, nr. 291 (4889)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7582 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,3186 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video

Vizita Mântuitorului

Un creştin credincios, se ruga într-o zi: "Vino, Doamne Iisuse, măcar odată în casa mea! ... " Noaptea următoare, în vedenie de vis, Domnul i-a spus: "Voi veni mâine în casa ta!"

Credinciosul s-a apucat a doua zi dimineaţa să-şi pregătească locuinţa în aşteptarea Domnului. A curăţit peste tot, a făcut bucate alese - toate, ca pentru un oaspete atât de mare şi de drag.

Şi, - s-a pus să aştepte. Afară era frig şi ninsoare. Pe la prânz, iată că în dreptul casei lui, s-a arătat un drumeţ bolnav şi flămând. Creştinul l-a primit, i-a dat de mâncare şi l-a îngrijit. Acela, a plecat pe urmă...

Peste puţin, alt călător s-a ivit: o femeie văduvă, sărmană, care neavând de mâncare pentru cei trei copii ai ei, cerşea din casă în casă. Omul a primit-o şi pe ea, a ospătat-o şi a încărcat-o de daruri pentru copii. Pe urmă, a plecat şi ea...

Spre seară, s-a arătat alt călător: era un biet creştin, care, din dragoste pentru Domnul, mergea prin sate şi vindea cărticele sfinte. Era îngheţat şi flămând. Şi l-a primit, găzduindu-l peste noapte.

Aproape de a se culca, omul nostru a zis, cu mâhnire, rugându-se: "Doamne, Te-am aşteptat şi n-ai venit!” Dar când a adormit, Domnul i s-a arătat în lumină de aur şi i-a zis: "Fiul meu şi copile, ieri te-am vizitat de trei ori. Şi văduva necăjită, şi drumeţul cu cărţi sfinte, Eu eram".

A doua zi credinciosul a mulţumit lui Iisus, şi L-a rugat să vină cât de des la el.

 

”N-am timp…”

Era un creştin, care, ori de câte ori preotul îi făcea vreo chemare, răspundea la fel: "N-am timp, părinte...”

- "Fiule, îi zicea părintele, de ce nu vii la biserică?

Iar el îi răspundea:

- "N-am timp, părinte!" Altădată, părintele iar:

- "De ce nu te spovedeşti şi nu te împărtăşeşti, fiule?"

Şi el, la fel:

- "N-am timp, părinte…”

Şi a trecut, aşa, o vreme îndelungă, în care, omul nostru n-a avut timp deloc pentru sufletul său.

Într-o zi, părintele îl întâlni, trist şi necăjit, blestemându-şi viata, zicând:

-"Toţi m-au părăsit - sunt un nenorocit!”

Atunci părintele, cu glas blajin de imputare, i-a zis:

- "Fiule, iată că toţi aceia pentru care ai avut timp, te-au părăsit acum... Află că singur Acela pentru care n-ai avut niciodată timp, te aşteaptă, încă, să vii…”

- "Şi unde l-aş putea găsi, părinte?"

- "Este Cel pe care L-ai uitat tu: Iisus Hristos - Cel pururea viu pe altarele tuturor bisericilor Lui…”

Şi de atunci, omul acela a avut timp pentru Dumnezeu şi a aflat fericirea vieţii.

 

Uşa fără ivăr

Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: "Iisus Hristos bătând la uşă".

-Toţi cei de faţă felicitară pe pictor lăudându-i, pe lângă arta cu care era făcut tabloul, şi mireasma de credinţă ce se desprindea din el.

Numai unul din privitori găsi tabloului o greşeală. Zise:   .

- "Vedeţi uşa? Ea are o greşeală, care sare în ochi...” Ceilalţi întrebară:

- „Ce greşeală?”

Acela zise:

- "Uşa nu are ivăr pe dinafară.”

Priviră cu toţii, aşa era.

Atunci pictorul răspunse:

- "Nu e greşeală. Nu am vrut eu să-i pun ivăr. Toţi se mirară.

Pictorul urmă.

- "Iată de ce: Domnul Hristos doar bate la uşa inimii noastre, El nu deschide. Aşa că nu e nevoie de ivăr decât pe dinăuntru. Fiecare, slobod este a deschide sau nu uşa, când aude pe Hristos bătând... Aceasta-i lămurirea...

Toţi cei de faţă rămaseră pe deplin mulţumiţi.

 

Ca şi Domnul Hristos

O mamă obişnuia să vorbească adesea copiilor ei despre suferinţa Domnului Hristos. Le zicea:

- "Să ştim să suferim şi noi ca El, şi El ne va ajuta să scăpăm de suferinţă".

Şi mai ales, despre drumul calvarului le vorbea mama lor.

Copiii ascultau - şi se minunau.

Într-o zi, unul din ei se îmbolnăvi.

Mama îl puse în pat - şi fiindcă îl durea capul - îi puse pe frunte o bucată de pânză înmuiată în oţet.

Lăsându-l singur, mama îi spuse să stea liniştit şi se va face sănătos.

După puţin, mama intră din nou în odaie ca să ia ceva. Dar se opri în prag, şi privi spre copil, mirată.

Copilul ridicase pânza de pe frunte şi o sugea.

Mama îi zise:

- "Ce faci?"

El răspunse:

- "Fac ca şi Domnul Hristos: beau oţet, - să sufăr ca El…”

Mama îşi simţi obrazul plin de lacrimi. Veni la el şi-l mângâie, zicându-i:

- "Te vei face sănătos mai degrabă, copilul meu.” Şi, într-adevăr, peste puţin, copilul s-a făcut sănătos.

 

Fiul cel nerecunoscător

Spunea unul din cei adunaţi acolo:

"Aţi auzit ce-a făcut acel fiu nerecunoscător?" Şi povesti aşa:

- "Cu toate că tatăl său l-a iubit peste măsură de mult şi l-a încărcat cu toate bunătăţile, el l-a asuprit mereu, până ce acum l-a legat, l-a bătut şi l-a alungat din casă, scuipându-l şi batjocorindu-l...”

Toţi cei de faţă, într-un glas, strigară:

- "Împotriva unui asemenea fiu, ar trebui să sărim toţi - şi să-l ucidem cu pietre."

Un credincios, care tăcuse până atunci, grăi:

- "Drept e, asemenea faptă este spre pedeapsă, - dar, iubiţii mei, mai înainte de a lua piatra să dăm în el cred că ar fi bine să aruncăm asupra noastră înşine.”

Miraţi, ceilalţi întrebară:

- "Cum? De ce?" 

Omul răspunse cu durere:

- "Fiindcă şi noi avem un tată care ne iubeşte peste măsură şi ne încarcă cu toate bunătăţile, şi la fel ca fiul cel nerecunoscător facem şi noi: Îl asuprim, Îl batem, Îl legăm, Îl scuipăm şi-L alungăm prin faptele noastre. Este, ştim prea bine, Domnul nostru Iisus Hristos, ai cărui fii nerecunoscători suntem noi... Aşa că, mai întâi, asupra noastră piatra..."

Cei de faţă căzură în grea tăcere, ţinându-şi capetele aplecate şi încruntându-şi frunţile.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vizita Mântuitorului.
 Vizualizări articol: 440 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 8 voturi
Vizita Mântuitorului5.058

Shopping City Suceava
DAREX AUTO - Showroom Botosani
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Si cu imaginea Romaniei plina de cersetori... trimis de
( 9 dec 2011, 16:57:25
Si cu imaginea Romaniei plina de cersetori cum ramane? Acest articol ne invata ca noi romanii sa promovam cersitul si necivilizatia, nu? Ex. celor care umbla prin trenuri cu tot felul de carticele, iconite, pixuri, exemplu tiganilor care umbla din casa in casa la cersit , si daca intorci putin capul te trezestri ca ti-a disparut nu stiu ce, etc. Imi spunea cineva care facea curat pe scarile de bloc cum ca tiganii primeau sarmale de la locatari si cum acestia le arunca de peretii interiori ai blocului. Veti spune ca am ceva cu tiganii, dar nu vedeti ca astia fura tot - capace de canal, semne de circulatie, tot ce se poate. Sunt pentru a ajuta oameni sarmani, dar nu genul asta de oameni.

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Optik Tataru - Cabinete Oftalmologice in Suceava
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei