Simboluri şi tradiţii pascale

Ouăle de Paşte.

Potrivit tradiţiei, ouăle de Paşte erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare. Există obiceiul ca, de la lăsatul secului şi până în această zi, gospodinele să nu strângă ouăle. Era credinţa că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paşte.

Acum se alegeau ouăle pentru mâncarea de Paşti şi ouăle ce urmau să fie înroşite. Vopsitul lor avea loc însă în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, niciodată în Vinerea Mare. Oul vopsit este simbolul Mântuitorului, care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină ieşit din găoace.

În Bucovina, ouăle roşii sunt numite merişoare, iar cele cu ornamente sunt numite încondeiate sau închistrite. Obiceiul străvechi românesc al încondeierii ouălor este ridicat la rang de artă. Motivele folclorice folosite sunt cele tradiţionale (spicul, soarele, frunza şi crucea), iar măiestria cu care sunt pictate în Bucovina nu se regăseşte în nici o altă regiune a ţării.

Lumânarea de Înviere.

În noaptea Învierii, credincioşii care merg la slujbă iau cu ei o lumânare. Aceasta este aprinsă la miezul nopţii de către preot, care îi îndeamnă să vină să ia lumină, în timp ce rosteşte "Hristos a Înviat...".

Lumânarea rămâne aprinsă pe toată durata slujbei, credincioşii ducând apoi lumina acasă. Lumânarea este stinsă în grinda casei şi mulţi sunt cei care o păstrează tot timpul anului pentru a o aprinde în caz de primejdie sau în timpul furtunilor. Lumânarea este simbolul suprem al Învierii, al biruinţei vieţii, al luminii şi bunătăţii divine.

Mielul.

În întreaga tradiţie creştină, mielul Îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii. Rugăciunile pentru binecuvântarea mieilor datează din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paşte a tuturor creştinilor.

În Europa sunt foarte populari şi mieii din unt, paste sau zahăr.

Pasca.

Gospodinele coc pasca o singură dată pe an, de Sfintele Paşti. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit.

Iepuraşul.

Se presupune că Iepuraşul de Paşte îşi are originea în credinţele precreştine ale fertilităţii. Iepurele, cel mai fertil animal, era văzut ca un simbol al renaşterii întregii naturi în perioada primăverii. Prima apariţie a iepuraşului ca simbol al Paştelui a avut loc în Germania, fiind menţionat în cărţi în jurul anului 1500.

Primii iepuraşi "dulci", comestibili, au fost făcuţi tot în Germania, la începutul secolului al 17-lea, din aluat şi zahăr.

Focurile de veghe.

În Bucovina, în noaptea de Înviere, există obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Pe dealuri şi coline sunt aprinse focuri puternice, care ard toată noaptea. În jurul lor se adună bătrânii satului, care povestesc întâmplări din viaţa lui Iisus, iar băieţii sar pe deasupra focului, pentru a îndepărta duhurile rele.

Toaca.

În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşte, toaca de la biserică este dusă în cimitir, unde trebuie să fie păzită de către feciorii din sat. Dacă nu reuşesc să o păstreze în siguranţă şi este furată, paznicii care au dat greş vor oferi, a doua zi, o masă bogată. Dacă cei ce au încercat să fure toaca nu au reuşit, vor fi ei gazdele ospăţului.

Pomul de Paşte.

În regiunea Sibiului, există obiceiul ca de Paşte să fie împodobit un pom de dimensiuni reduse, un arbust, asemănător cu cel de Crăciun (sau crengi de salcie, în alte zone ale ţării). Doar că, de data aceasta, în locul globurilor se agaţă ouă vopsite, golite de conţinut. Pomul poate fi aşezat într-o vază şi păstrat ca şi podoabă a casei.