„Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta biserică...“

Orice lăcaş de cult care presupune activitate liturgică, social-filantropică şi misionar-culturală, cumva, depinde şi este susţinut de darul credincioşilor, care nu de puţine ori îşi exprimă dorinţa sinceră de a aduce un dar şi a face bine Bisericii.

De foarte multe ori, creştinii se întreabă ce fel de dar să aducă la biserică şi, după ştiinţa lor sau după plăcerea lor, cumpără diferite obiecte liturgice şi le donează lăcaşului de cult respectiv. Lucrul acesta este unul lăudabil, mai ales în zilele actuale; dar subliniem faptul că a face un dar presupune a fi unul potrivit şi cu folos.

În sensul acesta este bine a consulta preotul slujitor care coordonează şi chiverniseşte cel mai bine mersul bisericii, pentru ca darul oferit să fie unul de absolută necesitate şi de un real folos. Indiferent cât de vechi sau nou este lăcaşul de cult, întotdeauna poate fi bine-venit un dar ca jertfă şi mulţumire adus lui Dumnezeu, "Dătătorul bunătăţilor".

Astfel, Biserica întotdeauna a fost recunoscătoare şi, desigur, mult-rugătoare pentru "cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstita biserică", după cum preotul se adresează în cadrul diferitelor slujbe (Vecernie, Utrenie, Sfânta Liturghie, Pavecerniţa Mare).

"Întrucât aţi făcut unuia din aceşti prea mici, Mie Mi-aţi făcut"

În primul rând, rugăciunea aceasta săvârşită în numele comunităţii are în vedere pe cei care aduc darurile sau ofrandele de pâine (prescuri) şi vin necesare săvârşirii Sfintei Liturghii; şi aceste daruri presupun a fi curate, naturale şi pregătite cu multă credinţă.

În al doilea rând, cei care aduc daruri pot fi şi cei care la diferite sărbători sau evenimente aduc colaci, colivă, fructe, prăjituri spre împărtăşirea şi comuniunea bucuriei, sau diferite lucruri şi obiecte liturgice folosite în cadrul spaţiului eclesial.

Pe de altă parte, Biserica se roagă şi pentru cei care aduc daruri aducându-şi aminte de cei săraci, care aşteaptă prin cadrul Bisericii un ajutor; astfel, putându-se împlini facerea de bine sau milostenia recomandată de Mântuitorul Hristos, care a spus: "Întrucât aţi făcut unuia din aceşti prea mici, Mie Mi-aţi făcut".

Iată, cum a aduce un dar potrivit înseamnă, pe de altă parte, a face bine în sfânta biserică, ce trăieşte prin intermediul facerii de bine în cadrul comunităţii, care în mod personal sau colectiv se osteneşte în cele bune şi de folos asupra lăcaşului de cult, a comunităţii şi a slujitorilor; şi, mai mult de atât, oricine aduce un dar primeşte tot în dar un ajutor şi aducere-aminte prin cadrul rugăciunii din slujbele religioase "pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstita biserică..."

(Pr. Răzvan-George TOPALĂ)