Sf. Efrem Sirul - cuvânt despre pocăinţă şi umilinţă

Iubiţii mei fraţi, cât avem timp, să plângem în rugăciunile noastre, ca să ne mântuiască Domnul datorită acestui plâns nesfârşit, de scrâşnirea dinţilor (Mt 8:12) şi de focul gheenei (Mt 5:22); să ne bucure în viaţa cea veşnică, unde s-a arătat durerea cea profundă, tristeţea şi suspinul (Is 51:11), unde nu există moarte şi decădere, ci [acolo unde] există cu desăvârşire bucuria, desfătarea şi uşurarea, dar şi alte bunuri, pe care le-a pregătit Dumnezeu celor care-L iubesc (1 Co 2:9).

Fericit şi de trei ori fericit este cel ce se va considera sfânt pentru acele bunuri. Nenorocit şi mizerabil este cel ce se va lipsi de ele, căci Domnul spune: „Ce va folosi omul, dacă lumea va câştiga, dar sufletul său îl pierde?” (Mc 8:36). Să nu ne îndulcească acest veac desfrânat şi zadarnic, ca să nu ne amărască focul cel veşnic (Mt 18:8) şi viermele cel adormit şi veninos (Mc 9:44,46,48).

Trezeşte-te, leneşule, şi imită în viaţa ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt împreună cu tine, care se luptă, şi arată râvna lor pentru mântuire; vezi cum candela lor este luminoasă şi gura lor laudă întotdeauna pe Dumnezeu Cel nemuritor.

Nu invidia pe cei ce dobândesc bogăţii

Nu imita pe cei ce visează cu ochii deschişi, ci pe cei ce se luptă cu patimile. Nu imita pe cei ce sunt petrecăreţi, ci pe cei ce postesc. Nu imita pe cei ce râd, ci pe cei ce plâng. Nu imita pe cei ce dansează, ci pe cei ce se roagă. Nu imita pe cei ce glumesc cu cântece demoniceşti, ci pe cei ce psalmodiază cântări duhovniceşti. Nu imita pe cei ce cântă la chitare, ci pe cei ce citesc lecturi.

Nu invidia pe cei ce dobândesc bogăţii, ci pe cei ce se umilesc. Să slăveşti pe Domnul împreună cu David, căci în umilinţa noastră Domnul ne va pomeni (Ps 135:23).

Să nu iubeşti cele pline de desfătare, ci suferinţa. Să nu iubeşti pe cei ce care se îmbată, ci pe cei ce flămânzesc şi însetează. Să nu iubeşti pe cei ce se ceartă, ci pe cei împăciuitori. Să nu iubeşti pe cei plini de duritate, ci pe împăciuitori şi pe făcătorii de pace. Să nu iubeşti pe cei obraznici, ci pe cei blânzi. Să nu te vezi des cu cei ce batjocoresc, fiindcă cei ce batjocoresc nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1 Co 6:10).

Niciodată să nu ai prietenie cu ereticii. Să nu mănânci împreună cu ei, să nu bei împreună cu ei, şi nici să nu călătoreşti împreună cu ei. Să nu mergi în casa lor, şi nici la adunarea lor, căci toate cele ce le au sunt necurate, precum spune Apostolul Pavel: „pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul” (1 Tit 1:15). Asigură-ţi deci sufletul tău, iubite frate. Să nu ai prietenie cu ereticii, ca să nu devii părtaş în grupul lor; căci, precum Domnul a spus, nu au dobândit iertarea păcatelor nici în viaţa prezentă, şi nici în cea viitoare (Mt 12:32); şi este vizibil că nici aceştia ce sunt molipsiţi împreună cu ei, deoarece fiecare va secera ceea ce a semănat (Gal 6:7).

„Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice”

Atenţie, iubite frate. Să nu ai duşmănie asupra cuiva; dacă este cu putinţă, nici măcar o oră. Niciodată să nu dormi având duşmănie asupra cuiva, poate s-a îndepărtat noaptea de la voi, şi suferinţa cea inevitabilă. Niciodată să nu încetezi să te rogi; când poţi, cu faţa la pământ; când nu ai puterea, roagă-te cu mintea. Să nu aştepţi duminica, să nu schimbi locul [de rugăciune], şi nici biserica; ci unde te-ai găsi, fie cutreierând ogorul, fie mergând pe drum, fie păşunând oi, fie culcându-te la casa ta, să nu te îndepărtezi de la rugăciunea ta.

Ai grijă deci, iubite frate. Să nu ai duşmănie. Şi să ştii că Dumnezeu nu va primi rugăciunea celui ce poartă ranchiună împotriva semenului său. Apără-te să nu rodeşti otravă şi băuturi magice, cum nici amulete; să nu le porţi, nici când alţii le confecţionează. Fiindcă nu sunt amulete, ci închisoare. Pentru aceasta profetul Isaia spune: „Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice” (Is 10:1). Tu însă, ca un credincios, îndepărtează-te de acestea, având [ca] adevăr crucea cea de viaţă şi mântuitoare, şi pe Domnul care S-a răstignit pe ea; pe Domnul care îmbrăţişează pe toţi cei ce iubesc crucea [Sa] cea sfântă şi de viaţă-făcătoare. Aceluia I se cuvine slava, în vecii vecilor. Amin.

[traducere din lb. greacă de Drd. Alexandru Prelipcean, după originalul: Osiou Efraim tou Syrou, Erga, vol. 5,  Keimeno-metafrasy-sxolia apo ton Konstantino G. Frantzola, Ed. „To Periboli tis Panaghias”, Tesalonic, 1998, pp. 114-117. Trimiterile biblice sunt ale editorului grec]