Trezirea din beţia păcatului

Tu eşti în beţia păcatului. Umbli pe trei cărări în fiecare zi. Dumnezeu nu vrea să-ţi ia libertatea. Te iubeşte prea mult. Îţi dă o cafea. E bună. O sorbi cu nesaţşi te trezeşte. Mulţumeşti, dacă ai fost învăţat să o faci, şi mergi la crâşmă şi te îmbeţi iar, mai crâncen decât înainte de cafea.

Dumnezeu te iubeşte. Îţi mai dă o cafea. Excelentă. Te trezeşte. Dacă eşti binecrescut, mulţumeşti. Mergi la crâşmă şi te îmbeţi iar, de abia mai poţi sta pe picioare. Dumnezeu te iubeşte şi îţi arată răbdare. O răbdare uriaşă. Îţi mai dă o cafea. Și alta, şi alta. De la o vreme vede că nu te mai întorci din beţie, orice ar face. Nu are încotro, nu îi laşi de ales: îţi aruncă în cap o găleată cu apă cu gheţăraie. Te trezeşti instantaneu. E frig. Un frig îngrozitor. Eşti un beţivan al păcatului într-un şanţal vieţii.

Pentru prima dată vezi lumea clar, cu ochi treji, îţi vezi nimicnicia şi vezi Infinitatea Domnului. Pentru prima dată înţelegi limpede: nu aveai cum să ajungi la răspunsuri, pentru că nu ştiai să pui întrebări. În fapt, nu cunoşteai ÎNTREBAREA. Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Și de aici poate începe totul.

(Marius IANUŞ)