Binecuvântarea cu semnul Sfintei Cruci

Sfânta Cruce este semnul cel mai sfânt şi simbolul întregii creştinătăţi. Crucea este simbol al iubirii desăvârşite; semn al biruinţei diavolului, morţii şi răului; semn de binecuvântare şi sfinţire. Sfânta Cruce a fost folosită de Mântuitorul Hristos, de Sfinţii Apostoli şi de întreaga Biserică ca gest de binecuvântare făcut cu mâna. Hristos a binecuvântat copiii; a binecuvântat pâinile în pustie; a binecuvântat înmulţind pâinile şi peştii; a binecuvântat pâinea şi vinul când a instituit Sfânta Euharistie; când S-a arătat celor doi ucenici la Emaus i-a binecuvântat; la fel şi celor doisprezece Apostoli, când le-a acordat Harul Preoţiei i-a binecuvântat. Astfel, binecuvântarea a fost folosită de slujitorii Bisericii încă din vechime.

Binecuvântarea creştină aminteşte de Hristos şi de întreaga Sfânta Treime. Ea nu este numai în cuvânt, ci este însoţită şi de gestul făcut cu mâna dreaptă sau cu Sfânta Cruce, după cum binecuvântează preoţii pe creştini în timpul sfintelor slujbe zicând: "Pace tuturor!" sau "Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi". Ierarhii, adică episcopii, binecuvântează cu ambele mâini încrucişându-le la fel ca patriarhul Iacov din scrierile Vechiului Testament.

Prin semnul Sfintei Cruci, preotul binecuvântează obiectele, darurile şi roadele credincioşilor. Tot cu binecuvântarea prin semnul Sfintei Cruci se sfinţesc: apa, uleiul, tămâia, Cinstitele Daruri la Sfânta Liturghie şi tot ceea ce stă în legătură cu omul.

Prin binecuvântarea cu semnul Sfintei Cruci se sfinţeşte materia Sfintelor Taine şi a ierurgiilor; se binecuvântează credincioşii la miruirea după slujbele săvârşite în Biserică. Fericitul Augustin spune: "Cu acelaşi chip se afierosesc Bisericile, se sfinţesc altarele... Sfânta Euharistie... preoţii şi leviţii prin acelaşi semn înaintează în treptele ierarhice".

Astfel, vedem că binecuvântarea este nedespărţită de Sfânta Cruce; de aceea mulţi dintre tâlcuitorii scrierilor Sfintei Scripturi spun că, atunci când Mântuitorul Hristos Şi-a întins mâinile de bunăvoie pe Sfânta Cruce, a binecuvântat lumea şi universul întreg.

Astfel, de la semnul binecuvântării Mântuitorului Hristos, al Sfinţilor Apostoli şi al slujitorilor Bisericii, creştinii au ajuns la închinare sau la însemnarea cu Sfânta Cruce. Închinarea este nu numai o expresie exterioară, ci şi interioară, închinare duhovnicească. (Răzvan-George TOPALĂ, sursa: www.ziarulumina.ro)