Toţi cerem adevărul şi lumina, pe acestea le dă Domnul Nostru

Ioan 4:5-42 „Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii”.

A cincea duminică după Paşti

Duminica samarinencii, a cincea duminică după Paşti. Timpul trece şi zilele se scurg, fără să le înţelegem. Avem şi suferinţe, dar le suportăm pentru că ne sprijină şi ne ajută Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfânta Evanghelie de astăzi, cea de la Sf. Apostol Ioan, aşa cum de fapt sunt toate evangheliile Penticostarului, este un extras dintr-un capitol important. Se prezintă dialogul, care a avut loc între Hristos şi femeia samarineancă la fântâna lui Iacob, unde i-a descoperit însuşirea Sa de Mesia, i-a descoperit un mod al cultului lui Dumnezeu şi puterea harului Său răcoritor.

Iisus Hristos - Izvorul Cel dătător de viaţă

Acea femeie, cu toate că era păcătoasă, căuta adevărul şi lumina, căuta pe Mesia, citea Scripturile cele sfinte, şi acolo vedea cum va trimite Domnul Profet ca şi Moise, şi încă şi mai mult: Acesta va mântui poporul Său şi lumea întreagă de păcatele sale. Şi acum pe neaşteptat, când a venit să ia apă, a întâlnit Izvorul Cel dătător de viaţă.

Hristos – Mântuitorul întregii lumi

Şi Domnul, de vreme ce a văzut-o bine intenţionată şi plină de recunoştinţă, dar şi de cercetarea adevărului, i S-a dezvăluit. Această îndrăzneaţă a spus multe, pe care le spune şi Evanghelia după Ioan – vă rog să citim textul – şi de vreme ce a fost luminată de Mesia, a alergat şi i-a adus şi pe conaţionalii ei. Şi aceştia, L-au ţinut aproape de ei pentru două zile. Şi au luat atât de multe, şi s-au folosit nemăsurat, încât i-au spus femeii că „nu credem în vorbirea ta, ci în acestea pe care le-au văzut ochii noştri şi pe care le-au auzit urechile noastre. Şi am crezut din tot sufletul, că Hristos este Mesia, nu numai Mântuitorul lui Israel şi al Samariei, ci al întregii lumi”.

Îndemn

Hristos ne cheamă şi pe noi la Biserică, iubiţi credinincioşi, să rămânem aproape de El, să-L cinstim cu adevărat, să urmăm poruncile Sale, să ne răcorim cu harul Său dumnezeiesc şi să fim întotdeauna drepţi şi robii Săi, astfel încât, când vom pleca de aici să ne ia în Împărăţia Sa şi în Raiul Său.

(traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Nicosia, 2009, pp. 160-161, predica: „Oloi zitame tin alitheia kai to fos, auta ta dinei o Hristos mas”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de către traducător)