Domnul face minuni în sufletul şi în trupul nostru

Ioan 5:1-15 „După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.  Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos”.

Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!

A patra Duminică după Paşti este numită şi „Duminica paraliticului”. Domnul nostru a urcat în Ierusalim, la o sărbătoare. Era preocupat întotdeauna să urce în asemenea zile, ca să facă minuni şi să înveţe poporul. De altfel, pentru aceasta a venit: să elibereze pe om de sub lucrarea diavolului şi să-l învieze.

Străin în cele străine

Şi după ce a urcat, a ajuns aproape de o scăldătoare, la galeriile lui Solomon, unde din când în când se petrecea un fapt minunat: îngerul Domnului cobora, tulbura apa şi primul bolnav care intra în apă se vindeca. Şi erau acolo nenumăraţi bolnavi. Şi Domnul nostru a mers la un [bolnav], care era bolnav de paralizie de treizeci şi opt de ani. L-au adus acolo, dar nu era nimeni din ai lui care să-l arunce [în apă]. Era tăcut şi străin; străin în cele străine.

Iisus Domnul – un binefăcător necunoscut pentru mulţi

Iisus, Dumnezeu-Omul ne vede pe toţi, şi chinurile noastre şi bolile noastre şi toate celelalte, şi are grijă de noi, precum a avut grijă şi de acel om. Hristos l-a văzut deci – şi ce fapt minunat este să ne vadă Hristos! – şi l-a simţit că acel om are mulţi ani în boala [sa]. A mers mai aproape, şi cu bunătate, cu afecţiune şi cu nespusă dragoste l-a întrebat dacă vrea să fie sănătos. Şi omul nostru, care prin suferinţa sa a devenit smerit, blând şi politicos, i-a spus: „Doamne, nu am om. Poate tu te oferi…” – aşa a gândit sufletul său – „te oferi să rămâi cu mine şi să mă arunci primul, când apa se tulbură, ca să mă fac sănătos?”. Lui Iisus i-a plăcut reacţia paraliticului. Şi i-a spus: „Scoală-te, şi ia-ţi patul tău”. Şi îndată acela s-a vindecat, fiindcă a avut răbdare şi a arătat credinţă lui Hristos şi nu i-a spus: „Omule al meu, ce-mi spui? Am atâţia ani şi printr-un cuvânt este uşor şi cu putinţă să mă ridic?”. Nu. Puterea lui Iisus Hristos l-a ridicat, şi acela şi-a luat patul şi a mers, ca să adeverească şi să ateste minunea. Şi Iisus a plecat, s-a ascuns printre cei prezenţi. De altfel, este pentru mulţi un binefăcător necunoscut.

Hristos – omul cel bun

Fariseii, căci era Sâmbătă acea zi, l-au văzut că se ridică din patul său, şi l-au judecat că a încălcat sabatul. Şi i-au spus: „Cine te-a vindecat? Cine ţi-a spus să îţi ridici patul tău?”. Nu au rămas în mister, căci era mai bine să fi spus: „Bravo, omul meu! Atâţia ani ai fost acolo. Cine este acesta care te-a ridicat? Acesta este important! Noi, care ţinem Sâmbăta şi Legea, nu am putut să te ridicăm. Cine este acesta?”. Nu. Invidia lor conducea. Erau paralitici în sufletul lor. A fugit paralizia din om şi a intrat în învăţătorii de Lege şi în farisei, şi i-a paralizat. Au devenit invidioşi. Şi acela nu ştia despre Hristos, şi le-a spus: „Un om, omul cel bun, mi-a spus să mă ridic şi să iau patul meu pe umăr. Şi am făcut aşa. Nu ştiu cine este”.     

Iisus ne caută şi este aproape de noi

Şi mai târziu Domnul nostru l-a găsit în templu, de vreme ce lucrurile s-au calmat şi acela din nou a mers să mulţumească lui Dumnezeu. Paralitic pentru atâţia ani, nimeni nu l-a ajutat, decât numai Dumnezeu-Omul. Şi Iisus Hristos, [Domnul] nostru l-a găsit. Iisus Hristos ne caută, chiar dacă nu suntem încă în biserică. Ne caută şi este aproape de noi. Ne ajută şi nu ne lasă. I-a spus, după cum se vede, numele Său şi cele legate de El, şi i-a mai spus să nu mai păcătuiască, ca să nu-şi piardă sufletul său. Şi acela, precum a învăţat, a ieşit cu mare bucurie şi le-a spus iudeilor: „Iisus m-a făcut sănătos”. Şi sufletul său era plin de recunoştinţă şi iubire. Era şi sufletul său înviat. Iisus ne vindecă sufletul şi trupul, este iubirea desăvârşită şi marea noastră afecţiune.

Hristos a Înviat! 

[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Nicosia, 2009, pp. 147-150, predica: „O Kirios thavmatourgei stin psihi kai sto soma mas”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de către traducător]