Curajul şi iubirea purtătoarelor de mir

Marcu 15:43-47, 16:1-8 „Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.  Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?  Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.  Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau”.

Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!

A treia Duminică de la Paşti este Duminica Mironosiţelor, şi Biserica ne oferă din nou ocazia să slăvim pe cine de altfel? Pe Cel înviat. [Biserica] ne oferă să cinstim încă şi memoria mărturisitoarelor Mormântului şi a Învierii Domnului nostru, pentru ca să se confirme, aşa cum ne-a confirmat şi Duminica Tomii, Învierea Domnului, care este temelia credinţei noastre şi a sufletului nostru.

Iosif din Arimateea – martorul morţii lui Hristos

Aici, în Evanghelia lui Marcu, cea din care Biserica pomeneşte astăzi, mai înainte de toate pe mărturisitorii Îngropării Domnului, se face mai ales [amintirea] Sf. Iosif din Arimateea, cel care în Sf. şi Marea Vineri, de vreme ce s-a făcut seară, a îndrăznit, a mers la Pilat şi a cerut trupul cel mort al lui Iisus, ca să-L îngroape. Ne minunăm aici de curajul lui Iosif, care era oficial şi parte importantă al Marelui Sinedriu, om de virtute, de bunătate, de iubire şi de bogăţie. Avea o poziţie socială deosebită şi o morală exemplară. Însă pentru el toate acestea nu valorau nimic, faţă de iubirea sa către trupul cel mort al Domnului nostru. Aştepta şi acesta, precum spune Evanghelia, Împărăţia lui Dumnezeu. Şi acum, când a văzut mort pe Începătorul [vieţii], a îndrăznit şi a cerut permisiune de la Pilat. Şi Pilat i-a dat, după ce iniţial se confirmase de moarte, [aşadar] de moartea cea reală a Domnului nostru Iisus [Hristos], de la sutaş. Avem încă şi o mărturie despre moartea lui Hristos, din partea autorităţii, de la Pilat, dar şi de la Sf. Iosif şi de la femeile mironosiţe care priveau de departe. Şi Pilat a dat aşadar, trupul [lui Hristos] curajosului Iosif, lui Iosif aşadar care-L iubea pe Iisus Hristos şi a făcut toate sacrificiile. A cumpărat giulgiu curat, L-a pogorât pe Iisus de pe cruce şi L-a aşezat în mormântul său, care era săpat în piatră, şi în care nimeni nu fusese depus acolo. Aceasta este Pronia cea sfântă, semn şi iubire, căci soldaţii păzeau uşa mormântului şi, din altă parte, nu putea intra nimeni, fiindcă era de piatră, [aşadar] nu a existat vreo ocazie ca trupul Domnului să fie furat nici de Apostoli, nici de alţii. [Soldaţii] au aşezat o piatră mare deasupra [mormântului], iar mâhnitul şi întristatul Iosif a plecat.

„Cine ne va prăvăli nouă uşa mormântului?”

Însă cele care L-au iubit mai mult decât toţi pe Iisus, aşadar purtătoarele de mir, mama Lui şi alte [femei] – Maria Magdalena şi Maria lui Iosi – priveau unde L-au pus. Au aşteptat, au petrecut toată ziua de Sâmbătă, care era zi de odihnă, sfântă şi importantă [pentru evrei], şi în prima zi a săptămânii – aşadar Duminică pentru noi – foarte de dimineaţă, au luat mir şi arome, şi cu curaj şi mare iubire au venit la mormântul Domnului. S-au gândit puţin pe drum mai ales la piatra cea mare, căci pe celelalte le-au găsit indiferente: soldaţii şi teamă de iudei. Când cineva iubeşte, iubirea, dumnezeiasca iubire, scoate frica afară. Au alergat deci [la mormânt] şi piatra era mutată într-o parte.

Femeile mironosiţe - Apostoli ai Apostolilor şi femei bine-vestitoare

Arhanghelul dăduse piatra la o parte, până ca femeile să ajungă. Acela, ca un veşnic tânăr, căci îngerii sunt fără de moarte şi nu îmbătrânesc, precum vom fi şi noi, după ce vom adormi şi vom învia la a Doua Venire, le-a vorbit despre Înviere. „Voi aţi venit aici din iubire şi din curaj. Şi eu cu iubire şi cu îndrăzneală vă vestesc Învierea Domnului. Nu vă înspăimântaţi; nu este aici. A Înviat! Voi însă să mergeţi să-L întâlniţi. Să spuneţi şi Ucenicilor şi Apostolilor şi lui Petru – cu emoţie [să-i spuneţi] lui Petru – că îi va aştepta în mica Galileea”. Şi acelea au plecat atunci. Erau înfricoşate, căci Învierea este o realitatea supranaturală. Şi ceea ce este supranatural, ne oferă teamă. Erau însă şi în bucurie, aşadar [trăiau] marea bucurie pentru Înviere. Şi nu au spus nimic altora, fără numai Ucenicilor şi Apostolilor. Au devenit aşadar femei mironosiţe curajoase, vasele marii iubiri; au devenit Apostoli ai Apostolilor şi femei bine-vestitoare. Neînfricarea şi curajul lui Iosif, dar şi marea iubire a mironosiţelor ne învaţă un lucru: să devenim curajoşi şi să facem toate cu iubire şi cu jertfă. Şi atunci vom reuşi. Şi mai mult de atât: vom câştiga Împărăţia cea dumnezeiască!

Hristos a Înviat!

[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 133-137, predica: „H tolmi kai i agapi ton Miroforon”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de cătretraducător]