Lucian AVRAMESCU

Spectacolul arestărilor din ultima vreme, a unor indivizi, desigur, extrem de periculoşi dacă a fost musai nevoie de încătuşarea lor, ne-a ţinut cu ochii holbaţi în televizor zi şi noapte. Moţăiam cu Voicu, senator, luam micul dejun cu Căşuneanu, om de afaceri asfaltice şi prânzeam cu înaltul magistrat Costiniu, între altele profesor de drept penal. Ce mai, lume bună, tot unul şi unul. Câteva zile doar subiectul a părut să fie detronat de un altul - catastrofa aviatică din apropierea pădurii Katyn. Aici au pierit 96 de polonezi, mulţi dintre ei calificaţi drept elită politică a acestei ţări (noi nu le zicem niciodată elite politicienilor noştri!) în frunte cu preşedintele Republicii. Cei 96, plecaţi să aducă un pios omagiu celor 22000 de victime ale masacrului ordonat de Stalin în urmă cu 70 de ani, întregesc tragedia şi încheie, sper, simbolica sumbră a pădurii Katyn. Dumnezeu să-i odihnească pe toţi în pace!

Mă întorc, asemenea multora dintre confraţii noştri de breaslă, la faimoşii arestaţi, unii dezlegaţi între timp. Nu voi comenta vinovăţiile lor chiar dacă am parcurs şi eu dialogurile înregistrate de SRI (şi scăpate involuntar în presă!) în numele protejării securităţii statale ameninţate de sus numiţii şi de alţii asemenea lor, spioni desigur şi trădători pe care îi vom afla în curând. Dialogurile, multe codificate, aşa cum procedează spionii calificaţi, vorbesc despre trebuinţa câştigării unui proces de licitaţie pentru asfalt de marele asfaltagiu Căşuneanu, nume din topul milionar-miliardarilor români, prin sforţarea piloasă a senatorului pesedist Voicu, un flaşnetar umflat la propriu şi la figurat pentru că până la urmă doar vorba a fost de el. Căşuneanu a pierdut procesul. Cheia părea a sta la înaltul magistrat Costiniu, care ori n-a fost prea înalt ca putere în justiţie, ori doar s-a făcut că se implică. Mă rog, respectivul proces s-a isprăvit în coadă de peşte. Şi atunci, dispărând obiectul mitei şi, pare-se, odată cu el chiar mita, de ce atâta tărăboi? Păi tocmai de-aia, ca duşmanii poporului şi trădătorii de ţară, şpăgarii şi traficanţii de influenţă să se înveţe  minte, să se cutremure carnea şi nădragii pe ei de frică şi să nu mai comită ceea ce în fapt n-au prea comis.

Un detaliu, care părea nesemnificativ, a atras atenţia în mod special opiniei publice şi fireşte comentatorilor – de ce erau legaţi cu aceeaşi cătuşă omul de afaceri Căşuneanu şi magistratul Costiniu? E aşa mare sărăcie de cătuşe, cei doi criminali periculoşi puteau fi stopaţi mai uşor de forţele poliţieneşti şi de mascaţii antrenaţi anume, în tentativa lor de a viola copii şi de a asasina băbuţe pe traseul dintre DNA şi puşcărie?

Profesorul Costiniu, deghizat foarte bine într-un personaj în vârstă, care gâfâie până şi când urcă în duba poliţiei (fireşte reţete fumate de criminaliştii noştri care nu s-au lăsat păcăliţi!) este şi va rămâne fără îndoială în conştiinţa publică drept un prezumtiv asasin pus la punct de vigilenţa SRI. Că doar de aceea instituţiilor noastre de ascultat şi filat le-au fost mărite fondurile şi lefurile cu 40 la sută în condiţiile în care altora, vorba ministrului Oprea, le sunt micşorate pensiile cu până la 69 la sută. Ţara are nevoie de ei şi mai ales de domnul procuror peste procurori Morar, personalitate promovată inclusiv pentru magistralele sale erori soldate cu plăţi internaţionale din buzunarul nostru pricăjit şi naţional.

Da, Costiniu şi Căşuneanu trebuiau legaţi pentru a  nu uita niciodată nici ei şi nici noi faptele abominabile, deocamdată nedovedite, pe care dacă nu le-au comis le-ar fi comis oricum.

Şi totuşi, remarc eu de pe margine, ageamiu în chestiuni de justiţie, un amănunt – atât numele Costiniu, cât şi celălalt, Căşuneanu, au zbârnâit pe la urechile noastre în asociere cu numele Băsescu. Vai, cum aşa? Păi să ne amintim. Presa ticăloasă şi tonomată a scris că uriaşa avere a lui Căşuneanu s-ar trage  mai ales de la învârteli făcute cu miniştrii Transporturilor, de toate nuanţele şi de toate culorile politice. Cel mai des a fost ministru al Transporturilor  domnul Traian Băsescu, ales de popor preşedinte şi pentru meritul de a fi scăpat ţara de rugina flotei şi pentru încăpăţânarea de a nu face autostrăzi. Fireşte, pentru a nu-i supăra pe unii cârcotaşi, banii de autostrăzi au fost totuşi cheltuiţi. Pe ce? Nu se prea ştie. Probabil în acţiuni de binefacere. Ei bine, un dosar penal, aruncat la coş apoi, îi lega în aceeaşi cătuşă a bănuielii de spălare de bani pe domnii Căşuneanu şi Băsescu. Gurile rele spun chiar că un anume teren, cumpărat pe din două, ar sta la originea profitabilelor vânzări-cumpărări imobiliare în urma cărora familia Băsescu ar fi încropit dota fiicelor. Ce schismă a apărut între cei doi parteneri? Ce l-a supărat pe cel ajuns jupân?

Oricum, legăturile Băsescu-Căşuneanu există, sunt vechi şi pesemne nu se vor stinge cu o biată arestare. Există şi o publică şi incontestabilă legătură între Băsescu şi familia magistraţilor Costiniu. Doamna Costiniu, preşedintă de onoare a magistraţilor din România, este de mai multă vreme în conflict de viziuni cu locatarul autoritar de la Cotroceni. Polemicile au izbucnit la o şedinţă a înalţilor magistraţi condusă de domnul Băsescu unde nevasta arestatului de mai târziu a fost ameninţată cu evacuarea. Din sală. Până s-o evacueze pe doamnă, preşedintele i-a evacuat din libertate direct la pârnaie soţul. Păi punând cap la cap întâmplările şi găsindu-le un numitor comun, n-am putea trage concluzia că acea buclucaşă cătuşă dintre Căşuneanu şi Costiniu este chiar domnul Băsescu? Întreb şi eu, nu dau cu parul!