Părerile copiilor din clasa a VI-a A, de la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 196 „Frederico Garcia Lorca” din Bucureşti, despre ce este postul şi care este rolul său sunt împărţite. Renata crede că „postul ne scapă de păcate”, un băiat răspunde încet „ne apropie de Dumnezeu”, iar Mihaela - asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: „…dacă nu eşti de folos celuilalt, nimic măreţ nu ai realizat” - este de părere că această perioadă premergătoare sărbătorii Crăciunului „ne învăţă să fim milostivi”. Mulţi dintre copiii cu care am vorbit postesc, fiecare cât poate, şi abia aşteaptă să meargă cât de curând la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, sector 3, împreună cu profesoara de Religie, pentru a se spovedi şi împărtăşi.

 

Pe copiii de la Şcoala nr. 196 i-am găsit în febra pregătirilor, prilejuite de sărbătoarea dedicată instituţiei în care învaţă. O şcoală cochetă, nu foarte mare, îngrijită şi primitoare, care „vorbeşte” cu fiecare sală de clasă, laborator sau ungher ferit de privirile indiscrete, fără a uita de grădina din curte amenajată cu ajutorul elevilor, de implicarea activă a profesorilor şi a micilor discipoli în înfrumuseţarea acestui spaţiu de studiu civilizat.

 

Copiii vin chiar şi în pauze să lucreze la chipurile sfinţilor

Rătăcindu-mă pe culoare şi în diferite săli de clasă, realizez că lumina şi căldura acestei şcoli nu sunt date atât de sursele de energie artificiale, cât de buna dispoziţie generală şi veselia, armonizate cu starea de calm şi linişte la vederea chipurilor sfinte ale icoanelor expuse în întreaga instituţie. Toate realizate de elevi.
Sunt atât de pasionaţi să picteze icoane pe sticlă şi lemn, încât laboratorul de Religie nu este niciodată gol. Copiii vin chiar şi în pauze să lucreze la chipurile sfinţilor pe care le migălesc cu multă atenţie şi dăruire. Pe toţi laolaltă, elevi de la clasele mici sau mai mari, îi uneşte pasiunea pentru pictură şi prezenţa în mijlocul lor a profesoarei de Religie, Alina Vulpe. Predă de zece ani în această instituţie, iar rezultatele activităţii desfăşurate ca dascăl s-au adunat în dosare întregi de diplome şi distincţii ca urmare a „dorinţelor copiilor de a face întotdeauna lucruri noi. Puterea lor de muncă, curiozitatea şi entuziasmul îmi dau curaj să merg înainte şi să ne implicăm în tot mai multe activităţi, concursuri, proiecte”, spune profesoara de Religie de la Şcoala nr. 196.
Copiii se bucură ori de câte ori o văd, îi vorbesc deschis şi o îmbrăţişează ca pe o mamă. La cursuri, atmosfera este la fel de prietenească, chiar şi atunci când elevii nu pictează, ci sunt solicitaţi să răspundă întrebărilor profesoarei.

 

Lecţia despre post

S-a făcut deja linişte în laboratorul de la etajul al doilea.
Elevii din clasa a VI-a A au început deja ora de Religie.
Profesoara Alina Vulpe predă lecţia nouă - despre post - cu ajutorul elevilor. Fiecare în parte ştie că postul Naşterii Domnului a început pe 15 noiembrie. La întrebarea „ce este postul?”, Mihaela ridică prima mâna să răspundă: „Postul este perioada când nu trebuie să facem fapte rele şi să spunem vorbe urâte. În timpul postului trebuie să facem fapte de milostenie, să ne rugăm. După post, mergem la biserică să ne spovedim şi să ne împărtăşim.”
Atenţi la explicaţiile profesoarei, elevii află că posturile pot fi de o zi sau de mai multe zile. Ştefania, o fetiţă recunoscută de colegi mai ales pentru calităţile sale vocale, încadrează miercurea şi vinerea la posturile de o zi. Radu completează: „Noi ţinem post vinerea, pentru că în această zi a fost răstignit Iisus pe Sfânta Cruce”. Cu ajutorul profesoarei, copiii identifică datele de 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci) şi 5 ianuarie (Ajunul Bobotezei) ca fiind cele stabilite pentru postul de o zi.
Renata, Andreea, Alexandru şi Mihaela numesc, pe rând, posturile de lungă durată trecute în calendar, şi anume: Postul Crăciunului, Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului.
Profesoara Alina Vulpe îi felicită pentru răspunsurile date şi le mai dă un criteriu după care mai poate fi clasificat postul - după asprime. „Postul aspru este atunci când mâncăm doar hrană uscată, adică covrigi, fructe şi bem apă”, este de părere Mihaela. „Când ţinem post negru nu bem şi nu mâncăm nimic”, răspund copiii în cor. Cât despre obiceiurile culinare din „postul obişnuit”, Alexandru spune „acum mâncăm mâncare gătită”. Mihaela, care este nelipsită de la slujbele de duminică, aminteşte de dezlegările la peşte, care „în postul Crăciunului sunt trecute în calendar sâmbăta şi duminica.”
„Doamna”, aşa cum i se adresează cel mai adesea copiii, întreabă care dintre cei prezenţi ţine post. Câteva mâini se ridică energice deasupra capului. Alexandru răspunde şi el pozitiv întrebării adresate, însă gestul său este repede corectat de o fetiţă, care provoacă un râs general cu observaţia: „Nu e adevărat, doamna, nu ţine post. Are shaorma în ghiozdan.” „Nu e adevărat, e pentru altcineva”, replică băiatul îmbujorat.

 

„Postul ne scapă de păcate”

Părerile copiilor despre rolul postului sunt împărţită. Renata crede că „postul ne scapă de păcate”, un băiat răspunde încet „ne apropie de Dumnezeu”, iar Mihaela este de părere că „ne învăţă să fim milostivi. Spre exemplu, eu am văzut într-o duminică, la biserică, o fată care nu avea haine şi eu aveam acasă foarte multe haine şi i-am dat şi ei.”
Acelaşi Alexandru spune că un om milostiv este şi acela care nu are „gânduri rele despre aproapele său şi…” cuvintele îi sunt întrerupte de prezenţa colegilor de la clasele mai mari care dau buzna în încăpere, semn că ora a luat sfârşit, însă nu înainte ca profesoara să spună: „În ziua de 24 decembrie, înainte de Crăciun, se ajunează. Apoi se obişnuieşte să se consume grâu fiert amestecat cu miez de nucă, fructe şi miere, amintind de postul proorocului Daniel şi al celor trei tineri în Babilon, care, deşi erau hrăniţi cu seminţe, s-au arătat mai frumoşi decât cei hrăniţi cu multe desfătări…
În această zi, în multe părţi din ţară, se face şi pomană cu asemenea grâu fiert, ducându-se pe la casele rudelor şi ale celor nevoiaşi, împreună cu foiţe subţiri ca de plăcintă coapte, în care se înfăşoară miez de nucă amestecat cu zahăr sau miere. Ele se numesc «scutecele» Mântuitorului.”

 

Îndemnuri ale Sfinţilor Părinţi despre post

„Chiar dacă ai sta flămând şi ai dormi pe pământ şi ai mânca cenuşă şi ai plânge totdeauna, dacă nu eşti de folos celuilalt, nimic măreţ nu ai realizat.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Postul nu înseamnă numai să mănânci rar, ci să mănânci puţin. Adevăratul post nu constă, de altfel, numai în a domoli propriul corp, ci în a renunţa la hrană în scopul de a da pâinea ta celui ce nu are.” (Sfântul Serafim de Sarov)
„Postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii să reprime înfierbântările şi zburdălnicia trupului, la unii să domolească mânia, la alţii să alunge somnul sau să stimuleze dorinţa pentru fapta bună. El face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească păcatele şi lipsurile sale.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)
„Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ţi mintea limpede, inima curată, blândă şi smerită!” (Sfântul Vasile cel Mare)
Fragmente desprinse de la ora de Religie a elevilor de la clasa a VI-a A.

(Raluca BRODNER, sursa: www.ziarullumina.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „În post nu trebuie să facem fapte rele şi să spunem vorbe urâte”.

Comentarii